Amintiri cu scriitorii cunoscuți

PAUL IULIUS NEGOIȚĂ

Tânăr membru USR, plin de calități.

Scriitorul și editorul Paul Iulus Negoiță, s-a născut la 19 iunie 1975, în comuna Vintilă Vodă, județul Buzău. După absolvirea Liceului Teologic din Buzău în anul 1995, a urmat Facultatea de Teologie și, după licență a continuat cu doctoratul, devenind Doctor în Teologie. Pe lângă activitatea de preot, a fost rând pe rând, Director general-adjunct la Inspectoratul Învățământului. Director la Școala Sanitară, director la Palatul Copiilor, din Buzău.

Pe plan cultural, este autorul al mai multor volume, fie monografii, fie ghiduri școlare, fie în domeniul istoriei și a credinței ortodoxe. Este colaborator al mai multor publicații. Este și Directorul editurii „Omega”, o editură destul de cunoscută. De asemeni, este membru al Uniunii Scriitorilor.

Privitor la amintirile care fac obiectul acestui volum, îmi amintesc încărcat de stimă și considerație privitor la editarea volumului „Mănăstirea din comuna pierdută”, dar, și implicarea personală a scriitorului Paul Iulius Negoiță, la coperta acestui volum. Desigur, bucuria și mai mare a însemnat și postfața semnată de scriitor și directorul Editurii.

Toate acestea rămânând o dovadă vie, cu alte cuvinte minunate amintiri. Dar amintirile nu se opresc aici, în anul 2010, Directorul Editurii a desemnat-o pe Alexandra Dinu, să se ocupe de editarea și tipărirea volumului „Poemul celor șapte (o viață…un om…o antologie)”, volum, cum am mai spus, premiat.

Mulțumim și pe această cale, tânărului preot doctor, scriitor, editor, un om plin de calități.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

DUMITRU ION DINCĂ

Alături de Marii poeți români

Scriitorul, jurnalistul, memorialistul, criticul literar Dumitru Ion Dincă, s-a născut șa 15 iulie 1949, în satul Clondiru, comuna Ulmeni, județul Buzău. Este absolvent al Facultății de Ziaristică. Absolvent al cursurilor post-universitare la Academia de Studii Economice , precum și al cursurilor de la Antibes-Franța, Cursuri de Civilizație franceză. După ce o perioadă scurtă a lucrat ca profesor, întreaga activitate și-a desfășurat-o în presă, precum: „Viața Buzăului”, „Tineretul liber”,  „Agenția Națională de Știri”, „Scânteia Tineretului”, fiind corespondent reprezentând județele Buzău, Vrancea, Bacău. Dar, și 7 ani  la  „OPINIA”, prezentând alături de Marin Ifrim, literatura de la pagina a 6 a, generând cale liberă la mulți scriitori buzoieni înspre Uniunea Scriitorilor.

Privitor la activitatea literară, este un scriitor prolific. Bogatei sale activități scriitoricești i se mai poate adăuga și activitatea de critică literară, dacă ne gândim la cele 2 volume numite „Considerații asupra literaturii buzoiene contemporane”, Editura „Omega”2009, considerate utile și apreciate de critica literară, dar, și alte volume de acest fel.

Dumitru Ion Dincă, este membru cu state vechi în Uniunea Scriitorilor. Pentru activitatea sa laborioasă, a fost declarant „Cetățean de Onoare”, al Buzăului, iar în anul 2010 a fost declarant „Omul anului”. Când am spus că scriitorul Dumitru Ion Dincă, stă alături de „Marii poeți români”, m-am bazat pe mărturia unui scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, care se găsește la pagina 311, a revistei „Uscând o lacrimă”, cu nr. 33-35 2016.

Amintirile și bucuriile generate de acest Mare scriitor au fost neânumărate, noi aici, vom prezenta doar vreo câteva. Prima bucurie a fost colaborarea cu ziarul „Opinia”, la pagina literară vreme de mai mulți ani. O a 2 a plăcută amintire a însemnat cronica din volumul II „Considerații asupra literaturii buzoiene contemporane”, de la pagina 61- 62. Prin anul 2011, la o întâlnire, am fost prezentat de Domnia Sa, valorosului scriitor vrâncean Gheorghe A. Neagu, directorul binecunoscutei reviste literare „Oglinda literară”. Și alte întâlniri într-un cadru mai restrâns. Cert este că întotdeauna prezența acestui Mare scriitor m-a onorat, simțindu-mă mândru că pot să cunosc asemenea valoare literară.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

Scriitori de la Cenaclul din strada Umbrelor

O școală unde mulți iubitori de literatură au devenit scriitori.

Era prin anul 2005, când sunt sunat de Mihai M. Macovei, că undeva, pe la marginea Dorobanțului, pe o stradă într-un bar, în seara de marți, se dorește înființarea unui Cenaclu literar. Accept chiar cu bucurie și-n următoarea seară de marți, plină de căldură afară, ajung la „Barul din strada Umbrelor”, unde sunt întâmpinat cu multă voință de gazda acestui bar, un inimos iubitor de literatură și de pictură Nicolae Tudor, de poetul, regretatul Ion Nica și de Constantin Iordache, alături de câțiva curioși din bar. Ne salutăm, ne vorbim, ne zâmbim și-l așteptăm și pe Mișa, dar, mie mi-a spus să nu-i mai zic Mișa  să-i spun Mihai. După vreo jumătate de oră, dacă Mihai n-a mai venit, am transformat discuțiile noastre într-o frumoasă șuetă literară. Așa a început întâlnirile noastre, numind Cenalul pentru un an de zile, Cenaclul „ Arcade & Armonii”. Pe parcurs ni s-au alăturat poetul Ștefan Dima, poetul Dumitru Istrate Rușețeanu… Spre bucuria noastră, acest Cenaclu, conceput precum o frumoasă „Șuetă literară”, a fost prezentat și în „Opinia”, la – Literatura de la pagina a 6 a.

După un an de zile, ni s-a alăturat Aurel Ganea, poetul Sorin Lalu, Spiridon Râmniceanu, Eugen Ciobaanu, Gheorghe Bunea, Marian  Rădulescu, Kosta Vianu…Luând conducerea regretatul Aurel Ganea, s-a schimbat și denumirea din „Cenaclul Arcade & Armonii”, în „ Cenaclul din bar”. Denumirea de „Cenaclul din bar”, despre care auzise, de acum, toată suflarea scriitoricească din liga I a, a început să fie fregventată de Marin Ifrim, Dumitru Pană, Nicolae Pogonaru, Lucian Mănăilesccu, Tudor Cicu…

Una din fascinațiile Cenaclului de pe strada Umbrelor, rămâne vecinii acestei străzi, astfel, aceasta se învecinează înspre parcul Marghiloman cu strada Luceafărului, iar în partea opusă, cu strada Luminii. Cu alte cuvinte, Cenaclul din strada Umbrelor, a fost luminat de străzile Luceafărului și luminii. A fost chiar o școală de literatură unde  majoritatea dintre cei care au frecventat acest Cenaclu au și construit cărți. Era o vreme când în urbea noastră, în Buzăul nostru, funcționa doar  Cenaclul „Dorada”, condus de Sorin Lalu, în care cenacliștii erau aceeași, adăugânduli-se, Grigore Buga, Trandafir Sâmpetru…

Era o mare bucurie în serile de marți, așa cum spuneam și-n „Uscând o lacrimă”, la Barul lui Nicolae, a venit și „Adevărul de seară”, chiar într-o marți de ziua patronului „Sf. Nicolae”, mare iubitor de literatură, literat de-a binelea. Eram cu toții strânși, veseli, ca românii-n sărbătoare.  Timp de 2 ore s-a citit, s-a recitat, s-au comentat anumite texte, însă, în acest timp jurnaliștii de la „Adevărul de seară”, n-au venit. Și-atunci, terminând activitatea ne-am pregătit de petrecere tocmai când au apărut jurnaliștii, noi credem că acest fapt l-au aștptat, nicidecum seara de cultură. Așa precum la noi în România, unde, din păcate, nu cultura-i la putere, negatismele fiind căutate de ziariști. Așa s-a întâmplat și cu ziariștii, corespondenții TV-urilor Naționale, veniți la noi, la Cenaclul nostru, nu cu citire de texte, nu cu recitări de poezii, nu privitor la critica unor comentarii. Jurnaliștii au început redactarea lor cu: - „Bun e vinul ghiurghiuliu”, fotografiindu-ne, nu cărțile, nu caietele, ci sticlele cu băutură. Doar așa ne-am putut vedea pe la „Realitatea”TV, „Antena 1”, ori o săptămână la „Prima”TV, la „Cârcotașii”. Așa s-au încheiat amintirile noastre cu „Cenaclul din bar”, continuând ceva vreme cu denumirea de „Cenaclul de la marginea Orașului”.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

MARIN IFRIM

Scriitorul, jurnalistul și critical literar Marin Ifrim, s-a născut în comuna Bălăceanu, județul Buzău, la 1 decembrie 1955, după profesională, liceu și școala de Maiștrii, a terminat și Facultatea de istorie. Debutează literar la revista „Familia”, în anul 1980, cu poezie. În jurnalistică redactează articole în: „Muntenia”, „Senator”, „Informația Buzăului”, „OPINIA”, toate din Buzău. Mai debutează la revista „Ampfytrion”, din R. Sărat. Are zeci de volume publicate, iar prin 2014, inițiază propria revistă „Cartelul metaforelor”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor, membru de onoare al Ligii Scriitorilor și secretar-general la „Renașterea Buzoiană”.

Este scriitorul care a promovat zeci și zeci de scriitori. Cine se ducea cu vreo carte cu intenția de ai scrie o cronică nu refuza pe nimeni. Deși, din când în când apropiații îi mai reproșau. Că le plac unora, că nu le plac, advăru-i că era un generos. De multe ori, în cercuri mai restrânse, ne spunea că și-a pierdut mii de ore din viață privind această generozitate. Apoi, o lua de la capăt!

Privind amintirile mele cu acest mare generos scriitor, desi se găsesc în vreo 10 volume ale mele, aici, le voi împărți în:

Amintiri din perioada anilor 2002 – 2009, când cele 7 volume ale mele au avut una sau mai multe cronici și, nu numai, De fiecare data când îmi oferea un volum al său, în autograf, printre altele, îmi spunea că: „Sincer, crede în potențialul meu, așa cum nu s-a îndoit, încă de la început”. Vă dați seama, stimați prieteni, stimați cititori că acestea au fost bucuriile continuității, ele venind de la un membru titular al Uniunii Scriitorilor. Multe din cronicile  sale pe care mi le-a adresat, stau mărturie în volumul „Poemul ceelor șapte” (O viață...un om…o antologie), volum premiat.

Amintirile dintre anii 2010 – 2019, au fost din ce în ce mai frumoase, mai minunate, mai ales că am reușit într-o oarecare măsură să pot să-i dovedesc aprecierile mele. Astfel, cu ajutorul Cenaclului „Amurg Sentimental”, am reușit să-i spun Președintelui acestuia, directorul editurii cu același nume și a revistei cu același nume Ion Machidon. Revistele „Amurg sentimental”, „Uscând o lacrimă” și „Cartelul metaforelor”, pot sta oricând mărturie. În lucrarea pe care am început-o, sper să pot s-o duc până la capăt, vor fi la fiecare scriitor lucruri mult mai ample. Amintirile cu acest Mare generos scriitor, chiar dacă a plecat dintre noi,  sunt ample și vor continua prin multe ipostaze. Mai ales că de la o prietenie nu-i suficient să primești, e necesar să-i și oferi.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

(azi, publicistul VIOREL FRÂNCU)

    Publicistul Viorel Frâncu, s-a născut în 27 octombrie 1952, în municipiul Buzău, A absolvit liceul „M. Eminescu” din Buzău, cursurile de Biblioteconomie. A lucrat la Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”Buzău. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala „Pamfil Șeicaru” Buzău. Are la activ o serie de volume scrise. Noi, ne vom opri la volumul „Univers spiritual buzoian”, editura Aldin 2011, pe care l-am primit  în sala „Mircea Eliade„ de la Biblioteca „Mihail Sadoveanu” (Metropolitan) București, cu prilejul lansării volului „Pasiuni din...Amintiri”, moderată de membrii ai Uniunii Scriitorilor Florentin Popescu și Victor Gh. Stan. Un volum pe care l-am prezentat în volumul „Despre adâncuri și prezent (dialoguri și lumina de la Cernica). Un alt volum intitulat „Istoria jurnalismului din județul Buzău”, o enciclopedie cronologică, de la anii 1939 și până în 2014.

 Un volum Enciclopedic A4, de peste 450 de pagini, volum de mare importanță nu numai pentru urbea noastră. Acest volum va rămâne precum o zestre, precum un tezaur oferit buzoienilor, în care istoria este la ea acasă.  Mă simt bucuros că am avut onoarea să găsesc și revista „Uscând o lacrimă”, în interiorul acestei Enciclopedii..

Ne-am cunoscut cu vreo 19 ani în urmă, tot prin intermediul poetului Mihai M. Macovei, iar în anul 2002, pe 28 septembrie, Viorel Frâncu, a fost moderatorul volumului lansat la Viperești, intitulat „Pași nevăzuți”, unde au mai participat, editorul, poetul Constantin Marafet, scriitorul Stan Brebenel, cărturarul Alex Oproiescu și poetul Mihai M. Macovei.

Volumele publicistului Viorel Frâncu,  reprezintă publicații cu-n impact deosebit de interesant privind istoria noastră. Acestea pot fi așezate cu mult succes în rafturile celor mai valoroase bilioteci, gustând fiecare istoric, fiecare scriitor, iubitor de istoria neamului românesc și al Buzăului în general, iar Viorel Frâncu, poate fi așezat în rândul marilor iubitori de istorie al neamului nostru. 
Cele mai noi amintiri păstrate cu privire la publicistul Viorel Frâncu, sunt invitațiile făcute cu ocazia Sărbătorilor generate de Filiala Buzău a Ligii Scriitorilor, la care publicistul le-au dat curs, bucurându-ne împreună.

 dumitru k negoiță (LSR) și (UZPR)

MARIN IFRIM

„Cei care nu pot visa adevărul, sunt orbii somnului” (Marin Ifrim)

   Au fost 18 ani plini, ani în care săptămână de săptămână urcam treptele Casei de Cultură a Sindicatelor, la etajul I. La început într-o sală cu biblioteca îl întâlneam pe Marin Ifrim, la mașina de scris, de fiecare dată mulțumit de reușita mânuirii acesteia. După altă vreme, mutându-și biroul prin alte încăperi, însă, de fiecare dată mutările au avut loc la etajul I. După anii 2003, întâlnirile au fost chiar mai dese, de vreme ce Marin Ifrim (USR) și Dumitru Ion Dincă (USR), au devenit coordonatorii „Literatura” de la pagina a 6 a, a ziarului OPINIA. Au fost ani minunați. Cei 2 coordonatori reușind să aducă mari bucurii acestei bresle. Au fost pași importanți pentru toți cei care au intrat în Uniunea Scriitorilor în această perioadă. Pași datorați în mare măsură și generosului Marin Ifrim.

În ceea ce mă privește, privind generozitatea lui Marin Ifrim, privind cronicile sau postfețele la peste 15 volume, privitoare la cărțile mele, întrucât acestea au fost prezentate prin mai multe volume precum: „Marea Grădină”, „Poemul celor șapte (o viață...un om...o antologie)... n-am să mă opresc aici, dar, n-am să trec peste perioada 2005 -2006, de la „Cenaclul „Arcade & Armonii” din strada Umbrelor, când prin ajutorul ziarului „OPINIA”, ne-a fost de un real ajutor. De-ar fi să continui, Marin Ifrim, a fost un colaborator foarte important la revista „Uscând o lacrimă”. Privitor la aducerea pe harta Buzăului a Ligii Scriitorilor, Marin Ifrim, a însemnat un important sprijin. El fiind și primul membru de onoare al acestei filiale. Dar, despre acest însemnat fapt, se poate citi în detalii în volumul „Orizontul din Deal”, un volum care s-a aflat pe rafturile Târgului Internațional „Bookfest” și „Gaudeamus” București, bucurându-se foarte mult.

Vorbeam de generozitatea sa, fiind un om cu educație de-acasă, întotdeauna m-am gândit cum să respect mâna care m-a mângâiat și, am început cu prezentarea scriitorului Marin Ifrim, la Cenaclul „Aghata și George Bacovia”București, condus de Ion Machidon, ori cu ajutorul unor volume (ex. „Conexiuni buzoiene (cu prieteni și neprieteni”), la pag. 18-19, în „Chintesență literară”, am prezentat volumul „În sângele ploii”. Desigur, mi-ar fi trebuit pagini întregi să scriu despre trainica legătură scriitoricească avută cu Marin Ifrim, dar, nici sănătatea și nici timpul nu-mi permite să scriu toate frumoasele amintiri.

Dumitru K Negoiță (LSR), membru (UZPR)

La zece ani de la Festivalul Artelor de la Bisoca

Anul acesta voi sărbători o sumă rotundă de ani și, la astfel de vârstă , e absolut necesar să tragi linie și să-ți aduni faptele. La mine faptele se referă la cele literare, la monumentele înălțate și la alte preocupări culturale care vor rămâne în urma mea.       Au trecut 10 ani, dar, parcă ieri s-a întâmplat această mare bucurie. Se întâmpla în anul 2010, când gândurile mele îmi spuneau:
Gata! Până aici! E suficient.

Terminasem volumul antologic „Poemul celor șapte (o viață...un om...o antologie)”, care reprezenta cea de-a 8 a carte. De acum gândurile se îndreptau înspre măruntele colecții. Chiar și-n situația când acestea nu reprezentau un bisnis pentru mine însemna o preocupare legată de istorie și, tot ce-i legat de istorie pentru mine a însemnat și înseamnă o preocupare plăcută. Și cum multe acțiuni din viață au un dar, a apărut și la mine o chemare. A apărut o invitație primită de la pr. prof. dr. Mihail Milea. O invitație pentru data de 15 iulie 2010, la „Festivalul Artelor de la Bisoca”. În frumoasa zi de vară a lui 15 iulie 2010, în prezența a 200 de elevi, în prezența, Inspectorului Școlar General, prof. Florina Stoian; Inspector Limba română, prof. Maria Pleșea; Directorul „Fundației Sf. Sava”, pr. prof. dr. Mihail Milea; scriitorul și diplomatul Bucur Chiriac, poetul Horia Băiescu ... A fost un spectacol grandios care a cuprins toate cele 7 Arte, având ca moderator pe distinsa și talentata prof. Oana Maria Pleșa, prezentându-ne și multe clișee lirice. Când a ajuns la LITERATURĂ, ne-a amintit că-n sală sunt 3 generații de autori de cărți care lansează aici volumele:
A început cu generația regretatului scriitor și diplomat Bucur Chiriac, cel care ne-a prezentat volumul: „Clopotele Athosului”, într-un ritm alert, coerent, interesant, diplomat, A urmat volumul meu, „Poemul celor șapte (o viață...un om...o antologie)”...După, moderatorul a vorbit de-o carte a unui tânăr dar, și utilizând cuvinte solide, clare și pline de lirică, adresate volumelor„Clopotele Athosului” și  volumului „Poemul celor șapte (un om...o viață...o antologie”).
 Finalul a fost unul deosebit de strălucit, frumusețea acestuia a fost generată și de cuvintele moderatoarei, de la un capăt la altul lirica domniei sale și la propriu și la figurat a fost demnă de o seară de vis.„ Parcă deja lămpile din serile de la Bisoca s-au aprins și, vor rămâne așa!
Și ca totul să fie și să rămână una din Amintirile cele mai de vază, nu a fost suficient că mă încărcasem de atâtea și atâtea bucurii, am și mai auzit glasul Moderatoarei pronunțându-mi numele la primirea Diplomei de „AMBASADOR AL LIMBII ROMÂNE”.
Așadar, dragi prieteni, iată! S-au scurs 10 ani de la Festivalul Artelor de la Bisoca, dar, bucuriile încă persistă și, ce mai am de spus, dacă nu, ADMIRAȚIE, STIMĂ, RESPECT- ORGANIZATORILOR. Pentru mine și amintirile mele Distinșii amintiți vor rămâne nemuritori.