marți, 17 ianuarie 2012

Cum să nu fi oaia neagră

Nu doresc nimănui să ajungă oaia neagră, atunci când nu încearcă altceva decât un pas înspre a săpa adânc, prin istoria noastră. Când, chiar nu-i preocupă decât un drum înspre, prietenia moralităţii încărcată cu, mărunte colecţii care să mai scoată la lumină, oameni adevăraţi, care au fost  şi, fie că au luptat pentru, Neam , Ţară şi Lege, fie că au cântat limba şi bogăţiile acestei ţări.Într-o zi, cu încărcătură emoţională deosebită, pe când câteva extrase din păstrările mele dintr-o 1000, rămase azi, 800 de ziare, pe când prezentam dovezi prin care, până când şi-n dictatură se elogiau Valorile, cu o excepţie sau două ... m-am pricopsit cu-n post de, oaie neagră.
Ce bine-ar fi... ce bine-ar fi să fi înţeles doar eu...aşa !