sâmbătă, 15 noiembrie 2014

La şase ani de Salut prieten(i)e

  S-a întâmplat într-un sfârşit de toamnă a anului 2008, cu-n gând încărcat cu fiori de bucurii dar şi cu povara-n suflet a medaliaţilor. Trăiam cu gândul că istoria familiei, a acelor membrii din arborele pe care oricare dintre noi îl poartă, nu era de ascuns.Mai ales că - povara medaliaţilor a aşternut de mult tăcere, chiar dacă utilizarea a trei decenii de muncă de Sisif nu schimbase prea multe sub soare. Cu toate acestea, unele păstrări din virtual a lăsat multe amprente, începând cu ziua de înălţare (iunie 2008) de la Castelul Peleş la Buşteni...Trecând în anul 2009, în drumul prieteniei, glasul unui ocean de mulţumiri avea să ducă mai departe - Căutarea unui erou naţional şi-a monahului uitat. Cu o rază de speranţă, viteza gândurilor duceau la Cenaclul de...sâmbătă seara. Ca un semn înspre bucuriile trecutului şi roşeaţa unui lan de maci păreau că mulţumesc dincoace, la lansareea de la Făurei şi dincolo la...Grigore Vieru ori la un mare umorist. Amintirile de la Sala cu Oglinzi avea să redea mai departe, fie colecţii despre un ieri îndepărtat, fie cartea unui monument ori glasul pietricelelor. Călătoria prin timp ne-a oprit la sărbătorile sfârşitului de mai când, măruntele colecţii, perfidie - să nu ucidem naivitatea, ne-a adus răsărit de soare la Costineşti şi clasamentul comentariilor. Trecând în anul 2010 cu amintirea eternului dor, vorbind de atitudini, albatrosul...Vocea Americii...Europa Liberă, au continuat comemorarea lui Marin Sorescu, Grigore Vieru, Artur Silvestri. De la definiţia unui dor, falimentul democraţiei, aşteptam prietenia unui prozator! dar, ce ştim despre noi şi atitudinea noastră, avea să se materializeze în anul 2011 la Concursul cu premii Iorgu Cosma din Ediţia a II a, păşind zdravăn cu un aer limpezit  înspre o zi din viaţa unui mare pământean. Precizând - Când daţi cu bolovani, nu mă loviţi prea tare! Ascultând o voce dintr-o altă toamnă, s-au auzit ecouri care rosteau - Amintiri de prin reţele...Literare! În marş înspre anul 2012, pentru cei care cred într-un aer limpezit, greva cizmarilor de altădată, aducea ceva? Pe cine mai interesează caracterul? Reconciliere, toleranţă, iubire. Am primit pâinea vieţii!
Cum drumu-i drum, în anul 2013 aveam posibilitatea să ne reamintim că România a avut prieteni de nădejde în Europa. Un exemplu pentru România de azi, România de ieri. Amintiri despre români şi România...Anuar LSR/Filiala Vrancea...Dăruire la sfârşit de gerar, o grădină cu minuni în munţii Buzăului...revista uscând o lacrimă...şi aceasta-i o muncă...2014, Dicţionarul autorilor români contemporani...Recital cultural...Sărbătoare literară a filialei LSR...Când m-a strigat călugărul, într-un periplu de o zi prin capitala României, trăiam cu amintirea-n suflet de cel care mi-a făcut copilăria fericită!