Cartea de debut a
profesorului Ion Cojocaru ,,Destinul lui Fontănel”, editura Teocora 2018, are
toate igredientele unui volum autobiografic, prezentându-ne un mod(el) de viață
tumultoasă. Un mod(el) de trăiri ale
anilor tinereții culegând tot ce-i
indicat, adăugând aventuri, anturaje, însă, neabandonând slujba chiar și atunci
când aceasta era cuprinsă de-o paletă destul de largă iar aventurile treceau
uneori de liman năpustindu-se înspre viitorul multora din acest anturaj. Ce
poate fi remarcat inteligența autorului care aflat chiar și în cercurile
aventuroase a știut să utilizeze colacul de salvare și să ajungă într-o grădină
în care mulți din anturajul său, din preajma
tinereții n-au reușit să
pătrundă.
E posibil ca
mulți dintre cei din acel anturaj să citească acest, pe drept, lăudabil volum
și, de le plac ori nu, adevărul e că ,,Fontănel” reprezintă un om care a
știut cum să pareze alunecușul, a știut când și cum să se ridice. Poate că un
mod(el) diamantin de-a ști să te ridici din prăpastie poate fi și acesta dar,
nerecomandat persoanelor care nu știu a se lupta cu viața.
Spuneam la
început că acest volum de debut al
profesorului Ion Cojocaru, are toate igredientele unui volum autografic iar
acum, după ce l-am citit în totalitate, nu greșesc dacă încerc să-l așez
alături de astfel de romane, mai ales că acesta cuprinde mai multe percepții
legate de trrăiri. El reprezintă o luptă permanentă privind saltul de deasupra
liniei care marchează linia mediană, când
pofta vine învățând. Așa că ,, Fontănel” ajuns la intersecție a pornit-o pe
drumul studiului scuturându-se de viața
tumultoasă de dinaintea intersecției. A ști să discerni și să alegi cărarea
aflându-te la intersecții nu-i la îndemâna orcui. Doar oamenii puternici cu
minte rafinată știu să aleagă, gândindu-se, chiar și-n ceasul de pe urmă, că
grâul nu-i neghină.
Trecând într-un
alt palier am remarcat la autorul volumului Ion Cojocaru, o modestie și o sinceritate
debordantă cu mireasmă de intelectual împlinit și bucuros că toate drumurile
dorite a reușit să le străbată. Așadar, acest volum merită să fie citit și așezat
pe rafturile bibliotecilor. Eu, deja m-am conformat.
Dumitru K Negoiță (LSR)
