joi, 21 februarie 2013

Pe viscol şi...zăpadă!

...doream să-i pun întrebări despre gândurile sale...reci! Fără să-mi închipui propia-mi descoperire...gândurile Emigrantului încărcate de furtună, mi-au îndepărtat posibilităţile şi, ce trebuia să fac? Nu mă puteam mândri cu astfel de...fenomene! Greu de crezut? Dacă-l vezi scund cât postul Sf. Petru şi Pavel, n-ai crede-n avansurile lui - Ce pase în furtună? Se fac avansuri vizibile dar blânde, astfel încât pe viscol, nici unul dintre rivali să nu devină agresor. După ce mai înţarcă viscolul, îl întreb:
- Unde duci florile?
- N-ai tu treabă sare Albanezul, ca şi când scaunul unde a vrut să se aşeze, ar fi fost plin cu ace. Vezi-ţi de sicriul tinereţii tale?
Până atunci atmosfera vioaie, se transformă ca-ntr-o maşină ce-a prins o tuse şi se opreşte. În dreptul nostru, de sub o căpiţă apare un câine, cu-n picior sucit care, odată cu căscatul se lungeşte şi, cu ochii sticloşi bând la viscol, uitându-se la cer, precum lupii pe zăpadă, urmărind pornirile nestăpânite ale Emigrantului, începe:
- Hauu...Hauuuu...hau!

Niciun comentariu: