 |
| Această cruce a fost utilizată şi de un preot (rudă prin alianţă) în zona Ialomiţei înainte de 1944 |
Nu! Niciodată nu mi s-a întâmplat.
Amintirile nu mă chinuesc. Secretul ar fi, dacă se poate numi secret, că aleg amintirile care au o doză de iubire, de împăcare cu noi şi cu cei cărora le putem spune
- Iartă-i Doamne că nu ştiu ceea ce fac.
Bine a zis, cel care a afirmat că, unii trăiesc doar să mănânce, nu mănâncă să trăiască. Astăzi, aproape de marea sărbătoare, amintirile mi-au fost îndreptate înspre un fost preot din zona Ialomiţa, pe nume Popescu, cel care din cauza nenorocirilor generate de ateii de după - Cel de al Doilea Război Mondial, ajunşi la cârma României supravegheată îndeaproape de cei de la răsărit, a fost nevoit pentru a-şi duce existenţa să se facă ceasornicar. Dintre amintirile lăsate, nu anumite capace de ceasuri par a fi luate-n seamă...crucea din imagine, moştenită de la bunicul celui pomenit, pare cea mai semnificativă.
