marți, 7 aprilie 2020

Amintiri cu scriitorii cunoscuți



Scriitori de la Cenaclul din strada Umbrelor
O școală unde mulți iubitori de literatură au devenit scriitori.

Era prin anul 2005, când sunt sunat de Mihai M. Macovei, că undeva, pe la marginea Dorobanțului, pe o stradă într-un bar, în seara de marți, se dorește înființarea unui Cenaclu literar. Accept chiar cu bucurie și-n următoarea seară de marți, plină de căldură afară, ajung la „Barul din strada Umbrelor”, unde sunt întâmpinat cu multă voință de gazda acestui bar, un inimos iubitor de literatură și de pictură Nicolae Tudor, de poetul, regretatul Ion Nica și de Constantin Iordache, alături de câțiva curioși din bar. Ne salutăm, ne vorbim, ne zâmbim și-l așteptăm și pe Mișa, dar, mie mi-a spus să nu-i mai zic Mișa  să-i spun Mihai. După vreo jumătate de oră, dacă Mihai n-a mai venit, am transformat discuțiile noastre într-o frumoasă șuetă literară. Așa a început întâlnirile noastre, numind Cenalul pentru un an de zile, Cenaclul „ Arcade & Armonii”. Pe parcurs ni s-au alăturat poetul Ștefan Dima, poetul Dumitru Istrate Rușețeanu… Spre bucuria noastră, acest Cenaclu, conceput precum o frumoasă „Șuetă literară”, a fost prezentat și în „Opinia”, la – Literatura de la pagina a 6 a.
După un an de zile, ni s-a alăturat Aurel Ganea, poetul Sorin Lalu, Spiridon Râmniceanu, Eugen Ciobaanu, Gheorghe Bunea, Marian  Rădulescu, Kosta Vianu…Luând conducerea regretatul Aurel Ganea, s-a schimbat și denumirea din „Cenaclul Arcade & Armonii”, în „ Cenaclul din bar”. Denumirea de „Cenaclul din bar”, despre care auzise, de acum, toată suflarea scriitoricească din liga I a, a început să fie fregventată de Marin Ifrim, Dumitru Pană, Nicolae Pogonaru, Lucian Mănăilesccu, Tudor Cicu…
Una din fascinațiile Cenaclului de pe strada Umbrelor, rămâne vecinii acestei străzi, astfel, aceasta se învecinează înspre parcul Marghiloman cu strada Luceafărului, iar în partea opusă, cu strada Luminii. Cu alte cuvinte, Cenaclul din strada Umbrelor, a fost luminat de străzile Luceafărului și luminii. A fost chiar o școală de literatură unde  majoritatea dintre cei care au frecventat acest Cenaclu au și construit cărți. Era o vreme când în urbea noastră, în Buzăul nostru, funcționa doar  Cenaclul „Dorada”, condus de Sorin Lalu, în care cenacliștii erau aceeași, adăugânduli-se, Grigore Buga, Trandafir Sâmpetru…
Era o mare bucurie în serile de marți, așa cum spuneam și-n „Uscând o lacrimă”, la Barul lui Nicolae, a venit și „Adevărul de seară”, chiar într-o marți de ziua patronului „Sf. Nicolae”, mare iubitor de literatură, literat de-a binelea. Eram cu toții strânși, veseli, ca românii-n sărbătoare.  Timp de 2 ore s-a citit, s-a recitat, s-au comentat anumite texte, însă, în acest timp jurnaliștii de la „Adevărul de seară”, n-au venit. Și-atunci, terminând activitatea ne-am pregătit de petrecere tocmai când au apărut jurnaliștii, noi credem că acest fapt l-au aștptat, nicidecum seara de cultură. Așa precum la noi în România, unde, din păcate, nu cultura-i la putere, negatismele fiind căutate de ziariști. Așa s-a întâmplat și cu ziariștii, corespondenții TV-urilor Naționale, veniți la noi, la Cenaclul nostru, nu cu citire de texte, nu cu recitări de poezii, nu privitor la critica unor comentarii. Jurnaliștii au început redactarea lor cu: - „Bun e vinul ghiurghiuliu”, fotografiindu-ne, nu cărțile, nu caietele, ci sticlele cu băutură. Doar așa ne-am putut vedea pe la „Realitatea”TV, „Antena 1”, ori o săptămână la „Prima”TV, la „Cârcotașii”. Așa s-au încheiat amintirile noastre cu „Cenaclul din bar”, continuând ceva vreme cu denumirea de „Cenaclul de la marginea Orașului”.


Niciun comentariu: