Revista buzoiană "Uscând o lacrimă" nr.17 - 18

Revista de cultură, istorie, tradiţii şi turism cu numerele 17 - 18 cuprinde:
PROZĂ:
* Poezie şi biografism  în "Blocat în lift spre cer", de Passionaria Stoicescu (USR) Bucureşti
* "După o sută şi treisprezece ani", Dumitru K Negoiţă (LSR) Buzău
* "Iubirea de Patrie porneşte de la iubirea de Dumnezeu" (Fragment din vol. "Patria în Opera lui Grigore Vieru") de Sava Bogasiu (USR) Buzău
* "Dunia Pălăngeanu: o voce distinctă în peisajul culturii giurgiuvene", de Ion Machidon (USR) Bucureşti.
* "Marilena Lică-Masala: "Acasă" sunt când păşesc pe un drum nou..., de Nicoleta Preda - Piteşti.
* George Militaru, poetul cărărilor prelinse între iubire şi vis", de Ion Machidon (USR) Bucureşti
* TEATRU LA BUZĂU
* "Despre cea mai grea meserie din lume!" şi * "Cu Emil Hosu despre balena celor şapte arte", de Marin Ifrim (USR) Buzău.
POEZIE:
* "Străinii ne conduc", de Florin Grigoriu (SSR) Bucureşti
* "Iubirea-i totul" şi "Te iubesc", de Dan Sprâncenatu - Sibiu
* "La ceas de lună" şi "În cetatea vieţii mele", de Armina Flavia Adam - Tg. Mureş
* "Iubire babiloniană" şi "Se-ntorc acasă morţii", de Ioan Vasiu - Orăştie
* "Balamaua" şi "Roata", de Puiu Alexandrescu - Bucureşti
* "Ce-ar trebui" (Lui Mihai Eminescu), de Cleopatra Luca - Bucureşti
PROZĂ:
* "Un recital LITERAR de excepţie", de Dumitru K Negoiţă (LSR)
* "Antologia - Limba noastră cea română, manifestare a spiritului românesc", de Ion Nălbitoru - Brezoi (Vâlcea)
* AMINTIRI : "Cu prietenie", de Dorina Pop - Timişoara
POEZII:
* "Martie", de Elena Marin Alexe - Olteni (Vrancea)
* "Mi-e dor...", de Adriana Miu - Roşiorii de Vede
* "Recunoştinţă", de Veroni Mihăilă - Tronari
* "Putem muri", de Nicolae Muşat - Buzău
* "Muritor", de Dumitru Mihai - Vipereşti
ISTORII...Clasicii români
* "De două ori prim-ministru în vremea lui Cuza şi tot de-atâtea ori în vremea lui Carol I ", de Dumitru K Negoită (LSR)
* "Buzoianul Ion Roşioru a primit Premiul Opera Omnia", Marin Ifrim (USR) în OPINIA de Buzău.
POEZII:
* "Ploi de trendafir", de Trandafir Sâmpetru (LSR) - Făurei
* "Ţie, Doamne", de Ştefan Dima - Zărneşti
* "Poet", de Dumitru Istrate - Ruşeţeanu
DESPRE:
* "Fapte imposibile"
* Care...cine...cum...când?
* Glume...Din calambuluri literare (culese de DKN)
Pe pagina a IV a:
Apariţii editoriale:
* "PATRIA în Opera lui Grigore Vieru", de Sava Bogasiu (USR);* "Blocat în lift spre cer", de Marin Ifrim (USR); * "îngeri albi de nea albastră" şi "Cranii sparte pe oglinzi de gheaţă", de Ion Machidon (USR);          * "BUCURII" Antologia revistei "Uscând o lacrimă", coordonator Dumitru K Negoiţă (LSR); * "Zăbava cititului", de Aurel Anghel - Buzău.
* Lucrări...Cristina Tudorancea - Vipereşti
* Un buzoian la Întâlnirea trabantiştilor la ...Bucureşti.

La sfinţirea unui MONUMENT

Pe Valea Buzăului, mai la vale de Cislău, pe partea stângă a râului şi-n dreapta trecerii pe Puntea-pod, în satul vecin, spre vale, cu satul lui Ion Caraion. În satul vecin în amonte unde a copilărit secretarul lui Nic. Bălcescu, fost scriitor, fost prefect de Buzău Pantazie Ghica, lângă situl arheologic, la Şcoala de 8 ani Ursoaia are loc SFINŢIREA  Monumentului eroului-monah Iorgu (Gherasim) Cosma pe 10 mai, orele 12, 2015.
Participă:
1. Conducerea şi o serie de membrii ai Asociaţiei "ORIGINI" şi ai Fundaţiei "ORIGINI Carpatice". Formată din mulţi şi mari patrioţi şi iubitori de ROMÂNIA, de trecutul, prezentul şi viitorul acestei frumoase Ţări. Împreună cu conducătorii săi, oameni ai faptelor nu ai vorbelor.
2. Colaboratori ai revistei "Uscând o lacrimă", precum şi iniţiatorul acesteia.
3. Personalităţi de la Fundaţia creştină "Sf. Andrei"
4.  Din Primăria Vipereşti, în frunte cu dl Primar Dedu
5. Preotul şi enoriaşi de la Parohia Tronari
6. Personalităţi de la Asociaţia "Cultul Eroilor"
7. Preoţii din Parohiile: Vipereşti; Ursoaia şi Ruşavăţu
Precum şi profesori, ingineri, scriitori, poeţi, oameni de cultură, pasionaţi de istorie, religie, precum şi alţi iubitori de Neam şi Ţară.

OPINIA buzoiană (de miercuri 4 martie 2015)

   Dacă ziua de 4 martie, aproape de fiecare dată, unora cu vechime mai mare pe Terra, ne aduce aminte de Cutremurul din 1977, în ziua de 4 martie 2015, printre altele, ziarul buzoian "OPINIA", a publicat şi...BUCURII.
Un fel de bucurii la..bucurii! Cine putea să facă astfel de fapte? în lumea noastră nu prea roz. Nimeni altul decât unul din cei doi responsabili ai fostei pagini literare. Literatura de la pagina a 6 a din ziarul OPINIA, care vreme de 7 ani a publicat şi a făcut mulţi buzoieni (şi nu numai) fericiţi. Că, în sfârşit, se făcea şi ceva bun pe teritoriul României. Dacă educaţia, economia...pâlpâiau. Dacă relele şi belele...se ţineau lanţ, la pagina şase a ziarului amintit - O rază de lumină ne mai mângâia sufletele.
Cine este acest responsabil? Este cel care a generat-Concursul  cu premii Constantin Petcu. Este cel care a comentat ori a îndrumat pe fiecare buzoian care a dorit să publice, fie poezie, proză..., este redactorul-şef al publicaţiei "Cartelul metaforei", este scriitorul reprezentativ al Judeţului Buzău, membru titular al USR, Marin Ifrim.
Este cel care ne-a adus acum în luna mărţişorului: Bucurii la...Bucurii(le) antologiei "Uscând o lacrimă".
Este cel care a nominalizat în ziarul OPINIA colaboratorii bucuriilor noastre: Gheorghe A. Stroia; Ioan Vasiu; Gheorghe Sucoverschi; Elena Marin Alexe; Gheorghe Oncioiu; Dorina Pop; Mihai Dumitru; Veroni Mihăilă; Ioan Nicolae Muşat; Iuliana Albu şi Mihai Horga, dar, şi Mariana Vicky Vârtosu, preşedinta LSR/Filiala Vrancea, unul dintre prefaţatori.
Revenind la bucuriile ce ni le-a transmis odată cu luna mărţişorului, se cuvine să spunem:
Mulţumim! Marin Ifrim. Mulţumim! OPINIA
Dacă ne-aţi adus: Bucurii la...Bucurii, de ploi de bucurii să aveţi parte, cu întregile dvs. familii. Doamne ajută!

Felicitări! Domnule Primar

  În martie, anul acesta, se împlinesc 38 de ani de când, printr-o scrisoare deschisă în vremea Orânduirii fără libertate, am arătat, pe lângă lucruri care necesitau importante remedieri, şi necesitatea  înfiinţării unui traseu: Buzău - Ruşavăţu ("via" Pârscov), fapt care s-a şi îndeplinit. Încă de atunci, se avea în vedere asfaltarea drumului comunal şi unirea acestuia, de la Pârscov, prin satele Bădila, Păliciu, Ursoaia, Ruşavăţu, Muşcel...Măguricea şi de aici la Mănăstirea Cârnu. Dar, minunea cu autobuzul pe ruta amintită n-a ţinut decât, puţin peste un an!
De atunci, fapte de mare importanţă în comuna Vipereşti s-au putut enumera doar pe degetele de la o mână.Anul trecut, mai exact pe 25 august, s-a început la clădirea unui Monument în curtea şcolii de 8 ani Ursoaia, tocmai când puntea-pod de peste râul Buzău, din cauza viiturilor râului s-a degradat jalnic. A fost necaz mare pe locuitorii celor 4 sate de pe malul stâng al râului. Această punte-pod, peste care circulă şi autoturismele nu a putut fi utilizată, astfel că, pentru a putea trece în satele de pe dreapta râului, unde se află şi centrul comunal, trebuia o ocolire de peste 20 kilometrii. Astăzi, prin strădania primarului Romi Dedu şi a viceprimarului Ungureanu, repararea şi odată cu aceasta îmbunătăţirea părţilor laterale ale punţii-pod, s-a efectuat de către specialişti în domeniu. Astfel de fapte au generat normalitatea din această zonă. O zonă încărcată de istorie, dacă ne gândim la cele două Rezervaţii naturale: Sarea lui Buzău; Blocurile de calcar din Jurasic, ori la Situl arheologic numit "Movila"; "Amoniţii şi gasteropodele" de la "Marea de pământ"; Conacul lui Tapangea; fostul Castel al lui Ruşaveţeanu...ori o parte din Drumul Doamnei Neaga, fosta regină a Văii Buzăului...
Revenind la strădaniile conducerii Primăriei care a reuşit să refacă această legătură peste râul Buzău a puntei-pod din imaginile alăturate, echivalente, într-un fel, cu cele reuşite de acum 38 de ani, se cuvine să spunem cu sinceritate: Felicitări! Domnule Primar.

In seara de miercuri 10 decembrie 2014

   Singura fericire adevărată, spunea M.Proust, este fericirea imediată. Când aştepţi prea mult realizarea unei dorinţe rişti! Altfel spus, după prea multă aşteptare a unei dorinţe, împlinirea acesteia nu mai înseamnă mare lucru. Cu gândul la cele relatate, ştiam ce ne paşte atunci când unui copil îi promiteam ceva fără a ne ţine de cuvânt. Aşadar, nu am mai amânat venirea lui Alex Mario la Asociaţia "Origini" şi, în seara de 10 decembrie la penultima şedinţă a anului 2014, am venit împreună.
Pe întreg traseul în care Alex Mario m-a însoţit, m-a hotărât să nu uit că  vine pentru că - are ceva de spus! Când am ajuns, aşa cum era de aşteptat, membrii din conducerea Asociaţiei fiind mari iubitori de cultură, patrioţi şi doritori ca schimbul de generaţii să aducă ceva bun acestei ţări...Să ne trezim odată. Aproape de după startul adunării, înainte de lectorul care a prezentat activitatea Domnitorului Vlad Ţepeş, a fost invitat Alex Mario. A fost o surpriză. Copilul de 7 ani  prezentând un lung monolog (graţie înv. Coman D.).  Vorbind rând pe rând, despre sărbătorile de iarnă. Cele de azi dar şi cele de altădată. Câteva sfaturi despre edili, despre cântecele cu care ne-am obişnuit şi ce-ar mai trebui pentru a cinsti Naşterea Domnului. În final un cântec pentru copii, terminând în ropote de aplauze. Aşa a mai trecut o seară de miercuri când cel mai tânăr membru, ne-a mirat, ne-a făcut să zâmbim şi ne-a demonstrat că educaţie şi speranţă se mai poate găsi în sânul românilor.

La şase ani de Salut prieten(i)e

  S-a întâmplat într-un sfârşit de toamnă a anului 2008, cu-n gând încărcat cu fiori de bucurii dar şi cu povara-n suflet a medaliaţilor. Trăiam cu gândul că istoria familiei, a acelor membrii din arborele pe care oricare dintre noi îl poartă, nu era de ascuns.Mai ales că - povara medaliaţilor a aşternut de mult tăcere, chiar dacă utilizarea a trei decenii de muncă de Sisif nu schimbase prea multe sub soare. Cu toate acestea, unele păstrări din virtual a lăsat multe amprente, începând cu ziua de înălţare (iunie 2008) de la Castelul Peleş la Buşteni...Trecând în anul 2009, în drumul prieteniei, glasul unui ocean de mulţumiri avea să ducă mai departe - Căutarea unui erou naţional şi-a monahului uitat. Cu o rază de speranţă, viteza gândurilor duceau la Cenaclul de...sâmbătă seara. Ca un semn înspre bucuriile trecutului şi roşeaţa unui lan de maci păreau că mulţumesc dincoace, la lansareea de la Făurei şi dincolo la...Grigore Vieru ori la un mare umorist. Amintirile de la Sala cu Oglinzi avea să redea mai departe, fie colecţii despre un ieri îndepărtat, fie cartea unui monument ori glasul pietricelelor. Călătoria prin timp ne-a oprit la sărbătorile sfârşitului de mai când, măruntele colecţii, perfidie - să nu ucidem naivitatea, ne-a adus răsărit de soare la Costineşti şi clasamentul comentariilor. Trecând în anul 2010 cu amintirea eternului dor, vorbind de atitudini, albatrosul...Vocea Americii...Europa Liberă, au continuat comemorarea lui Marin Sorescu, Grigore Vieru, Artur Silvestri. De la definiţia unui dor, falimentul democraţiei, aşteptam prietenia unui prozator! dar, ce ştim despre noi şi atitudinea noastră, avea să se materializeze în anul 2011 la Concursul cu premii Iorgu Cosma din Ediţia a II a, păşind zdravăn cu un aer limpezit  înspre o zi din viaţa unui mare pământean. Precizând - Când daţi cu bolovani, nu mă loviţi prea tare! Ascultând o voce dintr-o altă toamnă, s-au auzit ecouri care rosteau - Amintiri de prin reţele...Literare! În marş înspre anul 2012, pentru cei care cred într-un aer limpezit, greva cizmarilor de altădată, aducea ceva? Pe cine mai interesează caracterul? Reconciliere, toleranţă, iubire. Am primit pâinea vieţii!
Cum drumu-i drum, în anul 2013 aveam posibilitatea să ne reamintim că România a avut prieteni de nădejde în Europa. Un exemplu pentru România de azi, România de ieri. Amintiri despre români şi România...Anuar LSR/Filiala Vrancea...Dăruire la sfârşit de gerar, o grădină cu minuni în munţii Buzăului...revista uscând o lacrimă...şi aceasta-i o muncă...2014, Dicţionarul autorilor români contemporani...Recital cultural...Sărbătoare literară a filialei LSR...Când m-a strigat călugărul, într-un periplu de o zi prin capitala României, trăiam cu amintirea-n suflet de cel care mi-a făcut copilăria fericită!

România, istoria şi bogăţiile ei

  Nu am uitat vizita la Muzeul de istorie din Bucureşti. O  vizită care m-a încărcat de bucurii privind o serie de exponate, care mai de care mai interesante. Cu siguranţă, mult mai grăitoare pot fi ilustratele, atât prin semnimificaţiile prezentate pe planşe, sub exponate, dar, şi privindu-le, astfel le voi lăsa pe acestea să vorbească...