De mii de ani cele două rezervații naturale din comuna de azi, Viperești, au dat un mare semn, dar, din păcate, se întâmplă câteodată să fii mângâiat de Dumnezeu și să nu pricepi. Pentru a pricepe, slavă Domnului sunt atât de multe căi, numai că am să încerc a mă limita doar la una din aceste multitudini de căi. Revenind, pentru a înțelege astfel de semne, astfel de miracole, e necesar să înveți, să muncești, să te străduiești să studiezi și să afli dacă prin comportamentul tău, adăugându-i, obligatoriu și iubire față de Țară, ai sau nu o misiune pe acest pământ. Misiune clară că viețuitorii terei au și destule cârtițe...
Joi, înainte de Sf. Nicolae, împreună cu distinsul colaborator al Înălțării Monumentului de la Ursoaia, un pasionat al istoriei României și-a românilor, am pornit-o înspre Stejarul secular, o mai veche iubire a noastră, când cu 5 ani în urmă, împreună, find însoțiți de un alt iubitor de tradiții românești pe când mergeam să stabilim amplasamentul Monumentului de la Ursoaia, cu toții 3, am încercat să-l cuprindem ca-ntr-o horă a unirii pe bătrânul stejar. Astăzi, 5 decembrie, ne-am oprit să-l mai salutăm, chiar dacă frunza îl părăsise, câteva raze de soare căuta să suplinească marea pierdere, mângâindu-l la fel cum a simțit și prietenul colaborator al Monumentului să facă. Ne-am despărțit cu drag de bătrânul stejar, am pornit iară la drum oprindu-ne la Școala Gimnazială Viperești. Când îmbrățișezi un falnic străjer al zonei te poți numi un bun iubitor al minunilor care pactizează cu tot ce-i frumos și curat pe pământ?
La școală, într-o atmosferă cordială, împreună cu Directorul adjunct am discutat despre viitoarele denumiri care să slăvească unii învățați ai zonei, unii Mari eroi. Gen savantul Șt. Bârsănescu, gen Eroul Căpitan av. Al. Șerbănescu. Aceeași atmosferă cordială a avut loc și în discuțiile ce au urmat la Primărie.
Am plecat, noi cei 2, iubitori de muncă patriotică în folosul culturii, educației, iubirii de neam, încărcați cu multe speranțe și cu mult entuziasm înspre Puntea-pod, oprind, bineînțeles la iubirea noastră care ne-a UNIT, Monumentul de la Ursoaia. După mărturia de aici, ne-am îndreptat înspre Pârscov, oprind la o mai veche cunoștință, familia de intelectuali de la Păliciu, care așteaptă, așa cum așteptăm și noi, asfaltul. Viitoarea șosea, viitoarea cale cu denumirea: Șoseaua Erou Căpitan av. Al. Șerbănescu. Cea care va lega: Bădila din comuna Pârscov, cu Păliciu, Ursoaia, Rușavățu, Mușcel și, Măguricea din comuna Pănătău.
De la familia de intelectuali de la Păliciu, am oprit la Cișmeaua de la Bădila, așa, precum înaintașii noștrii găseau cel mai potrivit loc pentru popas.
Și, în sfârșit, amintirile noastre din această călătorie au avut un ultim popaas înainte de a ajunge în Târgul covrigarilor, Târgul gustoșilor covrigi de Buzău, ne-am oprit la Pârscov, unde camaradul acestei călătorii a întâlnit un bun prieten, un fin intelectual de la Pătârlagele,
Bucuriile noastre în acest drum, numit, fără să greșim și Drumul DĂRUIRILOR. Am dăruit flori, am dăruit reviste, am dăruit foi liiterare, am dăruit cărți.
dumitru k negoiță (LSR)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu