Un volum autobiografic

  Cartea de debut a profesorului Ion Cojocaru ,,Destinul lui Fontănel”, editura Teocora 2018, are toate igredientele unui volum autobiografic, prezentându-ne un mod(el) de viață tumultoasă. Un mod(el) de trăiri  ale anilor  tinereții culegând tot ce-i indicat, adăugând aventuri, anturaje, însă, neabandonând slujba chiar și atunci când aceasta era cuprinsă de-o paletă destul de largă iar aventurile treceau uneori de liman năpustindu-se înspre viitorul multora din acest anturaj. Ce poate fi remarcat inteligența autorului care aflat chiar și în cercurile aventuroase a știut să utilizeze colacul de salvare și să ajungă într-o grădină în care  mulți din anturajul său, din  preajma  tinereții  n-au reușit să pătrundă.

  E posibil ca mulți dintre cei din acel anturaj să citească acest, pe drept, lăudabil volum și, de le plac  ori nu, adevărul  e că ,,Fontănel” reprezintă un om care a știut cum să pareze alunecușul, a știut când și cum să se ridice. Poate că un mod(el) diamantin de-a ști să te ridici din prăpastie poate fi și acesta dar, nerecomandat persoanelor care nu știu a se lupta cu viața. 

   Spuneam la început că acest volum  de debut al profesorului Ion Cojocaru, are toate igredientele unui volum autografic iar acum, după ce l-am citit în totalitate, nu greșesc dacă încerc să-l așez alături de astfel de romane, mai ales că acesta cuprinde mai multe percepții legate de trrăiri. El reprezintă o luptă permanentă privind saltul de deasupra liniei care marchează  linia mediană, când pofta vine învățând. Așa că ,, Fontănel” ajuns la intersecție a pornit-o pe drumul  studiului scuturându-se de viața tumultoasă de dinaintea intersecției. A ști să discerni și să alegi cărarea aflându-te la intersecții nu-i la îndemâna orcui. Doar oamenii puternici cu minte rafinată știu să aleagă, gândindu-se, chiar și-n ceasul de pe urmă, că grâul nu-i neghină.

   Trecând într-un alt palier am remarcat la autorul volumului Ion Cojocaru, o modestie și o sinceritate debordantă cu mireasmă de intelectual împlinit și bucuros că toate drumurile dorite a reușit să le străbată. Așadar, acest volum merită să fie citit și așezat pe rafturile bibliotecilor. Eu, deja m-am conformat.

             Dumitru K Negoiță (LSR)