Periplu de o zi prin capitala României...

  Plecat'am 15 din Buzău şi cu şoferul 16, de lângă Biserica Greci, înspre Muzeul Naţional de Istorie; Muzeul Naţional al Ţăranului Român; Muzeul Naţional al Satului Român "Dimitrie Gusti" şi, să ne ţină Dumnezeu sufletele treze şi curate, am făcut prima vizită la Mănăstirea Stavropoleos din Capitală. Primele două ilustrate redând o scurtă înfăţişare a acestor locuri. 

De aici, Ion Olteanu cu soţia, Vasile Tache cu soţia, Aurel Niţă cu soţia, Laurenţiu Popescu, Tiberiu şi Brăduţ Câmpan, Gheorghe şi  Ştefan Sturzu, Popa Teodora Maria, Frânculescu Luiza, Constantin Nicuşor şi Dumitru K Negoiţă, au pornit înspre Muzeul Naţional de Istorie a României. Recomand românilor care iubesc şi doresc un viitor pe măsura frumuseţilor acestei ţări, care n-au trecut pe la Muzeul Naţional de Istorie a României, să meargă că vor vedea multe din bogăţiile acestei minunată ţară. Aici, românii adevăraţi, nu vin să facă propagandă, vin să cunoască din frumuseţile şi lupta românilor pentru a-şi putea păstra "aurul şi argintul", chihlimbarul, brăţările de la Daci, medaliile regilor, patrimoniul recuperat...precum şi o copie după

"Columna lui Traian", ca să enumăr doar câteva din astfel de fabuloasă prezentare de aici.

   De la Muzeul Naţional de Istorie a României, nu înainte de a trece pe la expoziţia cu vânzare de cărţi, vederi, obiecte în miniatură, plachete..., ne-am deplasat înspre Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Obiectele care pot fi privite în acest Muzeu, expuse pe mai multe paliere, ne arată obiceiurile, tradiţiile, cultura...dar şi modul de pregătire al elevilor, rechizitele, cărţile, hărţile, corespondenţa, uneltele, modele de transport, o serie de utilaje...Iluminatul, de la feştile, opaiţuri, lămpi, precum şi alte ajutoare în ale iluminatului, din adâncuri înspre prezent...

Nu ne-am oprit nici după vizita acestui Muzeu al Ţăranului, am pornit-o mai departe înspre Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti". În acest spaţiu care cuprinde 

multe hectare, mirific de altfel, care a adus casele, aşa,

cu portul, cu obiectele de uz casnic dar, şi cu plugurile

ori meşteşugurile ale acelei vremi. Fie de pe malul 

Dunării, din Deltă sau de pe cursul acesteia. Fie din

Banat, Oltenia, Maramureş, Muntenia, Moldova.

De la minunăţiile, păstrarea tradiţiilor acestui popor, am plecat înspre Buzău şi-n drum, conducătorul grupului I.Olteanu, ne-a spus: - Şi-acum...o surpriză...vom mai vizita două mănăstiri!

Prima dintre acestea s-a numit Mănăstirea Ţigăneşti.

Câteva imagini grăitoare, încep cu a reda intrarea în mănăstire, apoi, o vedere interioară, urmează o vedere din curtea mănăstirii şi,

 o vedere exterioară.

De la Mănăstirea Ţigăneşti, ne-am deplasat la Mănăstirea din comuna Poienarii Buchii, judeţul Prahova, la Mănăstirea Pissiota.

Ctitorită de inginerul Nicolae Pissiota şi soţia sa. Construită între anii 1928-1929, pe moşia cumpărată de la familia generalului Gheorghe Angelescu. Nicolae Pissiota, aşa cum se spune, de neam macedonean, s-a născut în Grecia şi s-a stabilit în Muntenia. Biserica, o îmbinare între stilul "renaşterii italiene şi stilul bizantin, opera lui Ioan Giurgea".

Prin serat, cu maxi, taxiul nostru, ne-am întors cei 15 şi cu şoferul 16, la Buzău, doldora de bucurii, cunoştinţe, împliniri. Petrecând o zi de primăvară încărcată, utilă sufletului, utilă cunoştinţelor noastre.