Scriitori de la Cenaclul din strada
Umbrelor
O școală unde
mulți iubitori de literatură au devenit scriitori.
Era prin anul 2005, când sunt sunat de
Mihai M. Macovei, că undeva, pe la marginea Dorobanțului, pe o stradă într-un
bar, în seara de marți, se dorește înființarea unui Cenaclu literar. Accept
chiar cu bucurie și-n următoarea seară de marți, plină de căldură afară, ajung
la „Barul din strada Umbrelor”, unde sunt întâmpinat cu multă voință de gazda
acestui bar, un inimos iubitor de literatură și de pictură Nicolae Tudor, de
poetul, regretatul Ion Nica și de Constantin Iordache, alături de câțiva
curioși din bar. Ne salutăm, ne vorbim, ne zâmbim și-l așteptăm și pe Mișa,
dar, mie mi-a spus să nu-i mai zic Mișa
să-i spun Mihai. După vreo jumătate de oră, dacă Mihai n-a mai venit, am
transformat discuțiile noastre într-o frumoasă șuetă literară. Așa a început
întâlnirile noastre, numind Cenalul pentru un an de zile, Cenaclul „ Arcade
& Armonii”. Pe parcurs ni s-au alăturat poetul Ștefan Dima, poetul Dumitru
Istrate Rușețeanu… Spre bucuria noastră, acest Cenaclu, conceput precum o
frumoasă „Șuetă literară”, a fost prezentat și în „Opinia”, la – Literatura de
la pagina a 6 a.
După un an
de zile, ni s-a alăturat Aurel Ganea, poetul Sorin Lalu, Spiridon Râmniceanu,
Eugen Ciobaanu, Gheorghe Bunea, Marian Rădulescu, Kosta Vianu…Luând conducerea
regretatul Aurel Ganea, s-a schimbat și denumirea din „Cenaclul Arcade &
Armonii”, în „ Cenaclul din bar”. Denumirea de „Cenaclul din bar”, despre care
auzise, de acum, toată suflarea scriitoricească din liga I a, a început să fie
fregventată de Marin Ifrim, Dumitru Pană, Nicolae Pogonaru, Lucian Mănăilesccu,
Tudor Cicu…
Una din
fascinațiile Cenaclului de pe strada Umbrelor, rămâne vecinii acestei străzi,
astfel, aceasta se învecinează înspre parcul Marghiloman cu strada Luceafărului,
iar în partea opusă, cu strada Luminii. Cu alte cuvinte, Cenaclul din strada
Umbrelor, a fost luminat de străzile Luceafărului și luminii. A fost chiar o
școală de literatură unde majoritatea
dintre cei care au frecventat acest Cenaclu au și construit cărți. Era o vreme când
în urbea noastră, în Buzăul nostru, funcționa doar Cenaclul „Dorada”, condus de Sorin Lalu, în
care cenacliștii erau aceeași, adăugânduli-se, Grigore Buga, Trandafir
Sâmpetru…
Era o mare
bucurie în serile de marți, așa cum spuneam și-n „Uscând o lacrimă”, la Barul
lui Nicolae, a venit și „Adevărul de seară”, chiar într-o marți de ziua
patronului „Sf. Nicolae”, mare iubitor de literatură, literat de-a binelea.
Eram cu toții strânși, veseli, ca românii-n sărbătoare. Timp de 2 ore s-a citit, s-a recitat, s-au
comentat anumite texte, însă, în acest timp jurnaliștii de la „Adevărul de
seară”, n-au venit. Și-atunci, terminând activitatea ne-am pregătit de
petrecere tocmai când au apărut jurnaliștii, noi credem că acest fapt l-au aștptat,
nicidecum seara de cultură. Așa precum la noi în România, unde, din păcate, nu
cultura-i la putere, negatismele fiind căutate de ziariști. Așa s-a întâmplat
și cu ziariștii, corespondenții TV-urilor Naționale, veniți la noi, la Cenaclul
nostru, nu cu citire de texte, nu cu recitări de poezii, nu privitor la critica
unor comentarii. Jurnaliștii au început redactarea lor cu: - „Bun e vinul
ghiurghiuliu”, fotografiindu-ne, nu cărțile, nu caietele, ci sticlele cu
băutură. Doar așa ne-am putut vedea pe la „Realitatea”TV, „Antena 1”, ori o
săptămână la „Prima”TV, la „Cârcotașii”. Așa s-au încheiat amintirile noastre
cu „Cenaclul din bar”, continuând ceva vreme cu denumirea de „Cenaclul de la
marginea Orașului”.
