Astăzi! Este o Mare sărbătoare spune Primăvar.
- Da! Aşa-i. O să trec pe la Biserică să iau salcie, zice Trandafir.
- Păi! A trecut ce-a fost de-o săptămână.
Când am auzit discuţia, mă aflam pe un drum încărcat de gânduri şi plin de emoţii. În astfel de emoţii parcă vedeam ceva coborând din Înaltul Cerului, Un ceva ca un duh ce mergea pe urmele unor foşti pământeni care ne-au lăsat aici, o serie de Maxime care, prin forma şi conţinutul lor, sclipesc şi vor sclipi mereu, aşa ca-n anul Caragiale:
- Este o mare durere să IUBEŞTI dar, este o mare nenorocire să scapi de această durere.
Rămânând pe acest tărâm, Tudor Arghezi spunea că, în iubire, dintr-un nimic se naşte un colos. Cine n-a iubit, înseamnă că a fost o eroare a creaţiei, ne spune Tudor Muşatescu.
Mulţi dintre literaţii noştrii ne-au lăsat şi sfaturi în această direcţie, astfel Nicolae Iorga spunea:
- Să nu uităm că oricine ne iubeşte cere de la noi o iluzie de ideal. Ori o dăm ori să nu ne lăsăm iubiţi.
Mihail Sadoveanu, ne spune că frumuseţea şi lumina, omul le pot întrupa doar în dragoste. Iar T. Mazilu ne spune că, dacă urâm ce am iubit odată, înseamnă că n-am iubit niciodată.
Şi mai încărcat de sfaturi frumoase este Camil Petrescu, când ne spune că.
- Trebuie să arunci în flacăra iubirii totul. Ceea ce ai fost, ceea ce eşti şi, ceea ce vei fi. De la dureri la biruinţe, ori toate trofeele amintirilor precum, miezul minţii şi chiar ambiţiile că abia atunci îi simţi dogoarea.
Acum, cu Primăvar ori Trandafir în prag de-o altă Mare sărbătoare, reconcilierea, toleranţa...iubirea, pot însemna importantele noastre preocupări dar, fiecare alege ce doreşte ori ce-a înţeles!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu