Oare? Cine-n viaţă nu aleargă după bucurii, când ajungem mari ne căsătorim, ne dorim şi ajungem să avem copii, dar, după o vreme parcă ne mai trebuie ceva, şi-atunci, salvându-ne căsnicia, alergăm după ceva care să ne aducă un plus. Ferindu-ne de vicii, alergăm după hobii, dacă avem talent ne este mai uşor, dacă nu şi ne dorim, cu oarece cunoştinţe dobândite-n istorie, putem să ne ocupăm de numismatică, de filatelie... Iată! Dragii mei, eu, preocupându-mă de-a da viaţă lucrurilor uitate, prăfuite, am şi o colecţie de câteva sute de ziare vechi, din: Orânduirea fără Libertate. De acolo am adunat, flori. Da! Flori din mărăcini.
De când eram copil şi până astăzi, nu am avut şi nu am idei de turmă. O să râdeţi, dar de atunci şi până astăzi, Trabantul este singura maşină după care întorc privirea.
Ceea ce vedeţi, este un familist, cu soţie, copil, servici, casă, maşină şi, aţi ghicit, un hobii - TRABANT.. Recent, mai exact pe 25 martie 2012, se află pentru a doua oară, la întâlnirea cu TRABANTIŞTII, deplasându-se de la Buzău la Bucureşti. El este unul din copii mei. Sunt mândru pentru dobândirea acestui hobii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu