O lacrimă de bucurie!

  Ce minunate pot fi clipele-n care
 se pot savura preocupările unui segment
 din cadrul tinerei viitorimi, mai ales astăzi
 când starea naţiunii nu ne poate umple
paharul cu bucurii, dar, încă din vremea
 lui B. Pascal - oamenii se corectau mai
 mult când vedeau răul, decât binele. 
Binele găsindu-se  foarte rar. Omul, parafrazându-l pe A. Baranga, fiind singurul
 care ştie că moare, i-a dat lacrima, dar, şi
singura fiinţă care ştie acest fapt, dându-i zâmbetul. Amintindu-mi de V. Desnica,
 pentru ca omul să se bucure, e necesar să
devină pentru - O clipă copil  că, bucuria
curată, cere naivitate, transformându-se-n frumuseţe percepută ca un licăr de lumină
 precum imaginea din dreapta,
cu rădăcini adânci pe Valea Buzăului.