Despre un patriot buzoian

Cu şase ani în urmă am început-Drumul dăruirilor, un drum asemănător cu pomenirea celor dragi, celor respectaţi şi plecaţi de lângă noi ori din viaţa noastră. Pentru toţi aceştia, respectaţi, dragi şi plecaţi, în drumurile mele prin frumoasa Românie, am dăruit şi continui să dăruiesc un fel de lumină! Iar lumina de unde ne poate veni, nouă pământenilor, dacă nu de la cărţi? Mergând mai departe, în primăvara anului 2013, un editor buzoian mă îndrumă înspre un grup, o asociaţie "Origini", iubitoare de România, de istoria acestui popor, de harnicii DACI...oameni care doresc practic să pună umărul la a extrage din adâncul istoriei ceea ce a fost bun şi ne-ar putea fi pildă nouă astăzi. Când am ajuns într-o clasă de la o şcoală privată,  la etajul I al clădirii, cum mi-este de regulă obiceiul, m-am prezentat, am spus cine sunt şi cu ce mă ocup, arătând, cum mi se pare firesc, şi dovezi. Au fost câţiva dintre membrii fondatori curioşi, aşa cum era normal să fie, dar n-am să intru în astfel de detalii, ci mă voi opri doar la una dintre personajele pe care le-am simţit mai aproape. Personaj care mi-a atras atenţia într-un mod mult mai apropiat de drumurile şi intenţiile mele din totdeauna. De-ar fi să merg mai departe, în câteva excursii precum vizitând în 15 ianuarie, mormântul lui Mihail Eminescu de la Cimitirul Bellu, dar şi alte valori româneşti ce odihnesc acolo, mănăstirile  Ghighiu, Snagov, Pasărea, dar şi cea în care odihneşte Eroul-monah Iorgu Cosma, Mănăstirea Cernica. Atunci, nu mică mi-a fost mirarea când, cel care în imaginea alăturată ne face cu mâna dintr-o casă de la Muzeul Naţional al Satului, la întoarcere a făcut o mică chetă pentru clădirea unui monument chiar în satul naşterii eroului buzoian. Ieri, Olteanu-buzoian, a condus iarăşi un grup de la asociaţia "Origini", cu destinaţii, precum:  Muzeul Naţional de Istorie a României din Calea Victoriei nr. 12;  Muzeul Naţional al Ţăranului Român, aşa cum se spune: Mereu actual din 1906; Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" Bucureşti - România. Dar şi 3 mănăstiri, una din capitală, Mănăstirea Stavropoleos iar în drumul de întoarcere, Mănăstirea Ţigăneşti şi Mănăstirea Pissiota. Privind detalii, fie de la muzee, fie din vizita mănăstirilor, într-o viitoare postare. Revenind la patriotul buzoian sau dacă doriţi la Olteanu-buzoian, am descoperit, dacă vă place termenul, o mare dragoste de România privind tradiţiile, bogăţia solului, intreaga istorie...precum şi îndemnul faţă de toţi cei de bune intenţii în a se apleca şi a lăsa urme importante acestui pământ spre cinstirea strămoşilor! În vizita de la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", c-o mare bucurie-n suflet ne spunea: - Haideţi să vedeţi o căruţă trainică şi interesantă. Haideţi să vedeţi o casă, ce-ar trebui să  (re)construim şi noi pe meleagurile noastre... Câtă dragoste, câtă patimă şi suflet, câtă dăruire şi preocupare în activitatea asociaţiei "Origini". După ce ne-a arătat la toţi casa, m-a emoţionat aşa de tare că, fără să se gândească la intenţia mea, i-am spus că voi încerca să-i fac o poză cu telefonul, nici nu cred că se gândea că va ieşi ceva şi, totuşi a salutat. Astăzi, şi eu,  îl salut. Te salut patriotule buzoian! Mergi mai departe că mergi foarte bine iar Buzăul şi asociaţia "Origini", de oameni cu caracter, voinţă şi multă dorinţă de bine, au nevoie.