Amintiri cu scriitorii cunoscuți

FLORIN GRIGORIU

Un general al literaturii române

.

Scriitorul, jurnalistul, criticul literar Florin Grigoriu, s-a născut la 6 aprilie 1944, în Brașov. După absolvirea liceului „Costache Negruzzi” Iași, a continut studiile la Facultatea de Industrie Ușoară Iași, obținând licența în Tehnologia mecanică a tricotajelor și confecțiilor. După o perioadă lucrând ca inginer, șef atelier confecții, șef atelier tricotaje, la Lehliu Gară, județul Ialomița, devine profesor-inginer la Grupul Școlar „Al. Odobescu” Lehliu Gară.- Călărași.

A debutat literar, cu publicistică în anul 1962, în săptămânalul „Tribuna”, din Cluj-Napoca, iar cu poezie în anul 1965, în revista lunară „Familia” din Oradea.

Dacă vom urmări bibliografia acestui autor prolific, vom constata că are peste 57 volume scrise. Este cuprins în peste 110 antologii. Poeziile Domniei Sale, sunt traduse în franceză, germane, bulgară, engleză.

Pentru talentul, caracterul deosebit, pentru iubirea de oameni, pentru patriotismul și iubirea de România, scriitorul Florin Grigoriu, se poate numi, fără să  greșim – Un General al literaturii române.

Este membru al mai multor Societăți literare și a mai multor Fundații. Este prim vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. Este președintele Cenaclului literar-artistic-istoric „Ion Rotaru”, de la Clubul seniorilor din Parcul Plumbuita. Este fondattorul foii literare„ION”. Este membru al Societății românești de haiku…Este Consilier imagine la revista „Uscând o lacrimă”

Amintirile, mărturiile și gândurile bune îndreptate înspre acest general al literaturii române, le-aș începe, nu fără mulțumiri, recomandându-mă la autorul Dicționarelor sciitorului Constantin Toni Dârțu, intitulate „Personalități române și faptele lor”, din anul 2011. Voi continua cu mulțumirile privind prefața de la volumul „Despre adâncuri și prezent (dialoguri și lumina de la Cernica)”, De aici merg mai departe și am să vă spun despre modul Domniei Sale de-a-mi face cunoștință prin intermdiul unei lucrări cu scriitorul Ion Machidon. Mai departe am fost invitat la Cenaclul literar-artistic-istoric „Ion Rotaru”, căruia am reușit să-i dau curs de vreo câteva ori, plecând de acolo încărcat de bucurii. Ne-am întâlnit la câteva întruniri literare la „Palatul de Cristal” București, la Întrunirea de la Iernut, județul Mureș, la Biblioteca „Mihail Sadoveanu (Metropolitană) București, la lansarea unor Dicționare „Personalități române și faptele lor”, autor Constantin Toni Dârțu. Am fost invitat de Domnia Sa, la Muzeul de Istorie, în sala „Ștefan cel Mare”, la o întrunire a „Fundației „Căpitan Av. Alexandru Șerbănescu”, fundație condusă de Eleonora Arbănaș. Am fost invitat de Domnia Sa, la Palatul Parlamentului, la sala cu colecții (Mihai Eminescu). Iar mai recent, convingându-mă să-mi îndrept pașii înspre UZPR. Pentru toate acestea vă adresez mii de mulțumiri și ploi de bucurii!

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

GHEORGHE A NEAGU

Un jurnalist și scriitor

Cu renume Internațional

Scriitorul, jurnalistul, promotorul cultural și criticul literar, Gheorghe A. Neagu, s-a născut la 14 septembrie 1949, în satul Sofrocești, comuna Trifești, județul Neamț..

După cursurile gimnaziale de la școala din Sofrocești, urmează cursuri de muzică sub îndrumarea dirijorului corului Episcopiei Romanului, Dumitru Teofănescu. Este absolvent al Liceul nr.1, azi „Roman Vodă”.  Daupă liceu intră la Institutul Silvic de trei ani de la București. Este licențiat în marcheting. În anul 1980 ocupă prin examen postul de inspector cu organizarea muncii la Direcția Muncii al Județului Vrancea.

 Ajuns la Focșani a început să frecventeze cenaclul condus de Mavro Doineanu de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Focșani. Dar nu numai, participă și la Festivalul Dragosloveni dedicat memoriei lui Al. Vlahuță.

Deutează literar în anul 1972, cu romanul „Arme și lopeți”, continuând, devine un scriitor prolific, realizând volume editate și tipărite aproape an de an. În același timp se ocupă de jurnalistică, astfel în anul 1994 continuă „Jurnalul de Vrancea” sub directoratul lui Marius Tucă, după ce refuzase să ia locul lui Dan Diaconescu demisionat din companie..În 1997 ÎI apare cotidianul „Oglinda vrânceană” care se transformă în anul următor și se extinde în câteva județe sub titlul„ Oglinda Moldovei”. În 2000  apare „ Oglinda Literară” în locul revistei V care fusese confiscată de urmașii familiei Muscalu și Oltea.  Gheorghe Neagu se mai ocupă de Festivalul Duiliu Zamfirescu.

Este membru marcant al Uniunii Scriitorilor.

Amintirile încărcate de mărturii, privitor la scriitorul, jurnalistul și criticul literar Gheorghe A. Neagu, ne-au onorat și ne onorează întotdeauna când răsfoim revistele „Oglinda literară”, anul VII, nr. 78, iunie 2008, unde, pe coperta cu „Bibliopolis”, directorul revistei prezintă, printre alte volume, și monografia „Viperești comuna despicată”, ed. „Codecs” 2007. De asemeni, tot în „Oglinda literară”, anul VII, nr. 79, iulie 2008, tot pe „Bibliopolis”, a fost prezentat volumul „Drumurile din vise”, ed. „Rafet” 2005. La pagina 3651, de la revista „Oglinda literară”, nr. 80, august 2008, la „Parodii”, sunt prezentate volumele „Marea Grădină”, ed. „Editgraph”2006 și „Mănăstirea din comuna pierdută”, ed. „Omega” 2007.  La pagina 7017, de la revista „Oglinda literară”, anul X, nr. 115 iulie 2011.  

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

PAUL IULIUS NEGOIȚĂ

Tânăr membru USR, plin de calități.

Scriitorul și editorul Paul Iulus Negoiță, s-a născut la 19 iunie 1975, în comuna Vintilă Vodă, județul Buzău. După absolvirea Liceului Teologic din Buzău în anul 1995, a urmat Facultatea de Teologie și, după licență a continuat cu doctoratul, devenind Doctor în Teologie. Pe lângă activitatea de preot, a fost rând pe rând, Director general-adjunct la Inspectoratul Învățământului. Director la Școala Sanitară, director la Palatul Copiilor, din Buzău.

Pe plan cultural, este autorul al mai multor volume, fie monografii, fie ghiduri școlare, fie în domeniul istoriei și a credinței ortodoxe. Este colaborator al mai multor publicații. Este și Directorul editurii „Omega”, o editură destul de cunoscută. De asemeni, este membru al Uniunii Scriitorilor.

Privitor la amintirile care fac obiectul acestui volum, îmi amintesc încărcat de stimă și considerație privitor la editarea volumului „Mănăstirea din comuna pierdută”, dar, și implicarea personală a scriitorului Paul Iulius Negoiță, la coperta acestui volum. Desigur, bucuria și mai mare a însemnat și postfața semnată de scriitor și directorul Editurii.

Toate acestea rămânând o dovadă vie, cu alte cuvinte minunate amintiri. Dar amintirile nu se opresc aici, în anul 2010, Directorul Editurii a desemnat-o pe Alexandra Dinu, să se ocupe de editarea și tipărirea volumului „Poemul celor șapte (o viață…un om…o antologie)”, volum, cum am mai spus, premiat.

Mulțumim și pe această cale, tânărului preot doctor, scriitor, editor, un om plin de calități.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

DUMITRU ION DINCĂ

Alături de Marii poeți români

Scriitorul, jurnalistul, memorialistul, criticul literar Dumitru Ion Dincă, s-a născut șa 15 iulie 1949, în satul Clondiru, comuna Ulmeni, județul Buzău. Este absolvent al Facultății de Ziaristică. Absolvent al cursurilor post-universitare la Academia de Studii Economice , precum și al cursurilor de la Antibes-Franța, Cursuri de Civilizație franceză. După ce o perioadă scurtă a lucrat ca profesor, întreaga activitate și-a desfășurat-o în presă, precum: „Viața Buzăului”, „Tineretul liber”,  „Agenția Națională de Știri”, „Scânteia Tineretului”, fiind corespondent reprezentând județele Buzău, Vrancea, Bacău. Dar, și 7 ani  la  „OPINIA”, prezentând alături de Marin Ifrim, literatura de la pagina a 6 a, generând cale liberă la mulți scriitori buzoieni înspre Uniunea Scriitorilor.

Privitor la activitatea literară, este un scriitor prolific. Bogatei sale activități scriitoricești i se mai poate adăuga și activitatea de critică literară, dacă ne gândim la cele 2 volume numite „Considerații asupra literaturii buzoiene contemporane”, Editura „Omega”2009, considerate utile și apreciate de critica literară, dar, și alte volume de acest fel.

Dumitru Ion Dincă, este membru cu state vechi în Uniunea Scriitorilor. Pentru activitatea sa laborioasă, a fost declarant „Cetățean de Onoare”, al Buzăului, iar în anul 2010 a fost declarant „Omul anului”. Când am spus că scriitorul Dumitru Ion Dincă, stă alături de „Marii poeți români”, m-am bazat pe mărturia unui scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, care se găsește la pagina 311, a revistei „Uscând o lacrimă”, cu nr. 33-35 2016.

Amintirile și bucuriile generate de acest Mare scriitor au fost neânumărate, noi aici, vom prezenta doar vreo câteva. Prima bucurie a fost colaborarea cu ziarul „Opinia”, la pagina literară vreme de mai mulți ani. O a 2 a plăcută amintire a însemnat cronica din volumul II „Considerații asupra literaturii buzoiene contemporane”, de la pagina 61- 62. Prin anul 2011, la o întâlnire, am fost prezentat de Domnia Sa, valorosului scriitor vrâncean Gheorghe A. Neagu, directorul binecunoscutei reviste literare „Oglinda literară”. Și alte întâlniri într-un cadru mai restrâns. Cert este că întotdeauna prezența acestui Mare scriitor m-a onorat, simțindu-mă mândru că pot să cunosc asemenea valoare literară.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

Scriitori de la Cenaclul din strada Umbrelor

O școală unde mulți iubitori de literatură au devenit scriitori.

Era prin anul 2005, când sunt sunat de Mihai M. Macovei, că undeva, pe la marginea Dorobanțului, pe o stradă într-un bar, în seara de marți, se dorește înființarea unui Cenaclu literar. Accept chiar cu bucurie și-n următoarea seară de marți, plină de căldură afară, ajung la „Barul din strada Umbrelor”, unde sunt întâmpinat cu multă voință de gazda acestui bar, un inimos iubitor de literatură și de pictură Nicolae Tudor, de poetul, regretatul Ion Nica și de Constantin Iordache, alături de câțiva curioși din bar. Ne salutăm, ne vorbim, ne zâmbim și-l așteptăm și pe Mișa, dar, mie mi-a spus să nu-i mai zic Mișa  să-i spun Mihai. După vreo jumătate de oră, dacă Mihai n-a mai venit, am transformat discuțiile noastre într-o frumoasă șuetă literară. Așa a început întâlnirile noastre, numind Cenalul pentru un an de zile, Cenaclul „ Arcade & Armonii”. Pe parcurs ni s-au alăturat poetul Ștefan Dima, poetul Dumitru Istrate Rușețeanu… Spre bucuria noastră, acest Cenaclu, conceput precum o frumoasă „Șuetă literară”, a fost prezentat și în „Opinia”, la – Literatura de la pagina a 6 a.

După un an de zile, ni s-a alăturat Aurel Ganea, poetul Sorin Lalu, Spiridon Râmniceanu, Eugen Ciobaanu, Gheorghe Bunea, Marian  Rădulescu, Kosta Vianu…Luând conducerea regretatul Aurel Ganea, s-a schimbat și denumirea din „Cenaclul Arcade & Armonii”, în „ Cenaclul din bar”. Denumirea de „Cenaclul din bar”, despre care auzise, de acum, toată suflarea scriitoricească din liga I a, a început să fie fregventată de Marin Ifrim, Dumitru Pană, Nicolae Pogonaru, Lucian Mănăilesccu, Tudor Cicu…

Una din fascinațiile Cenaclului de pe strada Umbrelor, rămâne vecinii acestei străzi, astfel, aceasta se învecinează înspre parcul Marghiloman cu strada Luceafărului, iar în partea opusă, cu strada Luminii. Cu alte cuvinte, Cenaclul din strada Umbrelor, a fost luminat de străzile Luceafărului și luminii. A fost chiar o școală de literatură unde  majoritatea dintre cei care au frecventat acest Cenaclu au și construit cărți. Era o vreme când în urbea noastră, în Buzăul nostru, funcționa doar  Cenaclul „Dorada”, condus de Sorin Lalu, în care cenacliștii erau aceeași, adăugânduli-se, Grigore Buga, Trandafir Sâmpetru…

Era o mare bucurie în serile de marți, așa cum spuneam și-n „Uscând o lacrimă”, la Barul lui Nicolae, a venit și „Adevărul de seară”, chiar într-o marți de ziua patronului „Sf. Nicolae”, mare iubitor de literatură, literat de-a binelea. Eram cu toții strânși, veseli, ca românii-n sărbătoare.  Timp de 2 ore s-a citit, s-a recitat, s-au comentat anumite texte, însă, în acest timp jurnaliștii de la „Adevărul de seară”, n-au venit. Și-atunci, terminând activitatea ne-am pregătit de petrecere tocmai când au apărut jurnaliștii, noi credem că acest fapt l-au aștptat, nicidecum seara de cultură. Așa precum la noi în România, unde, din păcate, nu cultura-i la putere, negatismele fiind căutate de ziariști. Așa s-a întâmplat și cu ziariștii, corespondenții TV-urilor Naționale, veniți la noi, la Cenaclul nostru, nu cu citire de texte, nu cu recitări de poezii, nu privitor la critica unor comentarii. Jurnaliștii au început redactarea lor cu: - „Bun e vinul ghiurghiuliu”, fotografiindu-ne, nu cărțile, nu caietele, ci sticlele cu băutură. Doar așa ne-am putut vedea pe la „Realitatea”TV, „Antena 1”, ori o săptămână la „Prima”TV, la „Cârcotașii”. Așa s-au încheiat amintirile noastre cu „Cenaclul din bar”, continuând ceva vreme cu denumirea de „Cenaclul de la marginea Orașului”.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

MARIN IFRIM

Scriitorul, jurnalistul și critical literar Marin Ifrim, s-a născut în comuna Bălăceanu, județul Buzău, la 1 decembrie 1955, după profesională, liceu și școala de Maiștrii, a terminat și Facultatea de istorie. Debutează literar la revista „Familia”, în anul 1980, cu poezie. În jurnalistică redactează articole în: „Muntenia”, „Senator”, „Informația Buzăului”, „OPINIA”, toate din Buzău. Mai debutează la revista „Ampfytrion”, din R. Sărat. Are zeci de volume publicate, iar prin 2014, inițiază propria revistă „Cartelul metaforelor”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor, membru de onoare al Ligii Scriitorilor și secretar-general la „Renașterea Buzoiană”.

Este scriitorul care a promovat zeci și zeci de scriitori. Cine se ducea cu vreo carte cu intenția de ai scrie o cronică nu refuza pe nimeni. Deși, din când în când apropiații îi mai reproșau. Că le plac unora, că nu le plac, advăru-i că era un generos. De multe ori, în cercuri mai restrânse, ne spunea că și-a pierdut mii de ore din viață privind această generozitate. Apoi, o lua de la capăt!

Privind amintirile mele cu acest mare generos scriitor, desi se găsesc în vreo 10 volume ale mele, aici, le voi împărți în:

Amintiri din perioada anilor 2002 – 2009, când cele 7 volume ale mele au avut una sau mai multe cronici și, nu numai, De fiecare data când îmi oferea un volum al său, în autograf, printre altele, îmi spunea că: „Sincer, crede în potențialul meu, așa cum nu s-a îndoit, încă de la început”. Vă dați seama, stimați prieteni, stimați cititori că acestea au fost bucuriile continuității, ele venind de la un membru titular al Uniunii Scriitorilor. Multe din cronicile  sale pe care mi le-a adresat, stau mărturie în volumul „Poemul ceelor șapte” (O viață...un om…o antologie), volum premiat.

Amintirile dintre anii 2010 – 2019, au fost din ce în ce mai frumoase, mai minunate, mai ales că am reușit într-o oarecare măsură să pot să-i dovedesc aprecierile mele. Astfel, cu ajutorul Cenaclului „Amurg Sentimental”, am reușit să-i spun Președintelui acestuia, directorul editurii cu același nume și a revistei cu același nume Ion Machidon. Revistele „Amurg sentimental”, „Uscând o lacrimă” și „Cartelul metaforelor”, pot sta oricând mărturie. În lucrarea pe care am început-o, sper să pot s-o duc până la capăt, vor fi la fiecare scriitor lucruri mult mai ample. Amintirile cu acest Mare generos scriitor, chiar dacă a plecat dintre noi,  sunt ample și vor continua prin multe ipostaze. Mai ales că de la o prietenie nu-i suficient să primești, e necesar să-i și oferi.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

(azi, publicistul VIOREL FRÂNCU)

    Publicistul Viorel Frâncu, s-a născut în 27 octombrie 1952, în municipiul Buzău, A absolvit liceul „M. Eminescu” din Buzău, cursurile de Biblioteconomie. A lucrat la Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”Buzău. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala „Pamfil Șeicaru” Buzău. Are la activ o serie de volume scrise. Noi, ne vom opri la volumul „Univers spiritual buzoian”, editura Aldin 2011, pe care l-am primit  în sala „Mircea Eliade„ de la Biblioteca „Mihail Sadoveanu” (Metropolitan) București, cu prilejul lansării volului „Pasiuni din...Amintiri”, moderată de membrii ai Uniunii Scriitorilor Florentin Popescu și Victor Gh. Stan. Un volum pe care l-am prezentat în volumul „Despre adâncuri și prezent (dialoguri și lumina de la Cernica). Un alt volum intitulat „Istoria jurnalismului din județul Buzău”, o enciclopedie cronologică, de la anii 1939 și până în 2014.

 Un volum Enciclopedic A4, de peste 450 de pagini, volum de mare importanță nu numai pentru urbea noastră. Acest volum va rămâne precum o zestre, precum un tezaur oferit buzoienilor, în care istoria este la ea acasă.  Mă simt bucuros că am avut onoarea să găsesc și revista „Uscând o lacrimă”, în interiorul acestei Enciclopedii..

Ne-am cunoscut cu vreo 19 ani în urmă, tot prin intermediul poetului Mihai M. Macovei, iar în anul 2002, pe 28 septembrie, Viorel Frâncu, a fost moderatorul volumului lansat la Viperești, intitulat „Pași nevăzuți”, unde au mai participat, editorul, poetul Constantin Marafet, scriitorul Stan Brebenel, cărturarul Alex Oproiescu și poetul Mihai M. Macovei.

Volumele publicistului Viorel Frâncu,  reprezintă publicații cu-n impact deosebit de interesant privind istoria noastră. Acestea pot fi așezate cu mult succes în rafturile celor mai valoroase bilioteci, gustând fiecare istoric, fiecare scriitor, iubitor de istoria neamului românesc și al Buzăului în general, iar Viorel Frâncu, poate fi așezat în rândul marilor iubitori de istorie al neamului nostru. 
Cele mai noi amintiri păstrate cu privire la publicistul Viorel Frâncu, sunt invitațiile făcute cu ocazia Sărbătorilor generate de Filiala Buzău a Ligii Scriitorilor, la care publicistul le-au dat curs, bucurându-ne împreună.

 dumitru k negoiță (LSR) și (UZPR)