Uscând o lacrimă la numărul 8

Astăzi, 14 august 2014, a apărut nr.8 anul II al revistei "Uscând o lacrimă", care conţine:

"Ce aş fi", poezie a cărei autor fiind Elena Marin Alexe- Focşani* Comentariu la antologia"Clipe de bucurie", semnat Marin Ifrim(USR)* "Educaţia", definiţii prezentate de pr.prof.dr. Mihail Milea (USR)* "Din nou e sărbătoare", prof. Cleopatra Luca-Bucureşti* "Seminţele unei vieţi, trăite în dragoste de libertate, de ţară şi literatură, încep să încolţească! Lansare de carte la Buzău, Cenaclul Ante Portas, Casa de Cultură a Sindicatelor-05.07.2014" şi "Poezie", semnat Ştefan Teodor Cabel-Buzău* "Răsucitoare umbre", autor Trandafir Sâmpetru-Făurei*"Românie, cuib de stele", Armina Flavia Adam, Tg. Mureş* "Ultima staţie", Ştefan Dima-Zărneşti* "Avem onoarea...", dr. Gheorghe Oncioiu-Buzău* Turism şi poezie la...Caracal!..."Mai mult decât o carte", Adela Mitrache cl.a VII; "Închisoarea mea" , Alex Enache* Poeţi de Vipereşti..."Basarabiei", Veroni Mihăilă; "Dragoste", prof. Dumitru Mihai* "Când în România se demola, poetul Ion Machidon construia o şcoală de literatură", dumitru k negoiţă  (LSR)* "O revistă decentă "şi "Îngerul s-a întors acasă", Marin Ifrim" * Calendar: Septembrie"; "Aurică, a salvat onoarea satului eroului monah"; "Istorisirea unui buzoian despre răscoala de la 1784 a iobagilor din Transilvania", dkn* "Colţul măruntului colecţionar"* "Dacă se mai citeşte revista noastră?"* "Apariţii editoriale"şi..."La întrunirea trabantiştilor de la Iaşi 14 iunie 2014, s-a aflat şi o familie din Buzău...  

În staţiune la Sărata Monteoru

Nu ştiu câţi dintre buzoieni se mândresc şi vizitează
staţiunea Sărata Monteoru. Ştiu doar că mulţi
români din ţară vin aici pentru a se bucura de apa tămăduitoare
ce izvorăşte din apropiatele păduri. Este al doilea an
când mă bucur să respir aerul curat din împrejurimile
acestor locuri. Dacă anul trecut am reuşit să mă bucur
şi de "Festivalul Zilele Monteorului" din 5-7 iulie 2013,
când am reuşit să vizitez:* Târgul de produse şi obiecte
tradiţionale.* Gala Internaţională de Operetă "Viaţa e
frumoasă".* Concertul de romanţe.* Spectacol "Fior
d'Amor" în Bucureşti...* Teatrul Masca... Anul acesta
m-am întors cu o săptămână înainte de "Zilele Monteoru".
Poate-n compensaţie, a trebuit să mă mulţumesc, pe
lângă tămăduirea apei, aerul curat, procedurile... şi de
un plăcut Curcubeu, precum o arcadă a bucuriei,
înălţat dinjos de Hotelul Montana, pe un cer care
prevestea o ploaie adâncă. Numai că apariţia
Curcubeului, ne-a adus martorilor acestuia- bucurii.
Bucurii scăldate-n sfârşitul lui cireşar.

i

Periplu de o zi prin capitala României...

  Plecat'am 15 din Buzău şi cu şoferul 16, de lângă Biserica Greci, înspre Muzeul Naţional de Istorie; Muzeul Naţional al Ţăranului Român; Muzeul Naţional al Satului Român "Dimitrie Gusti" şi, să ne ţină Dumnezeu sufletele treze şi curate, am făcut prima vizită la Mănăstirea Stavropoleos din Capitală. Primele două ilustrate redând o scurtă înfăţişare a acestor locuri. 

De aici, Ion Olteanu cu soţia, Vasile Tache cu soţia, Aurel Niţă cu soţia, Laurenţiu Popescu, Tiberiu şi Brăduţ Câmpan, Gheorghe şi  Ştefan Sturzu, Popa Teodora Maria, Frânculescu Luiza, Constantin Nicuşor şi Dumitru K Negoiţă, au pornit înspre Muzeul Naţional de Istorie a României. Recomand românilor care iubesc şi doresc un viitor pe măsura frumuseţilor acestei ţări, care n-au trecut pe la Muzeul Naţional de Istorie a României, să meargă că vor vedea multe din bogăţiile acestei minunată ţară. Aici, românii adevăraţi, nu vin să facă propagandă, vin să cunoască din frumuseţile şi lupta românilor pentru a-şi putea păstra "aurul şi argintul", chihlimbarul, brăţările de la Daci, medaliile regilor, patrimoniul recuperat...precum şi o copie după

"Columna lui Traian", ca să enumăr doar câteva din astfel de fabuloasă prezentare de aici.

   De la Muzeul Naţional de Istorie a României, nu înainte de a trece pe la expoziţia cu vânzare de cărţi, vederi, obiecte în miniatură, plachete..., ne-am deplasat înspre Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Obiectele care pot fi privite în acest Muzeu, expuse pe mai multe paliere, ne arată obiceiurile, tradiţiile, cultura...dar şi modul de pregătire al elevilor, rechizitele, cărţile, hărţile, corespondenţa, uneltele, modele de transport, o serie de utilaje...Iluminatul, de la feştile, opaiţuri, lămpi, precum şi alte ajutoare în ale iluminatului, din adâncuri înspre prezent...

Nu ne-am oprit nici după vizita acestui Muzeu al Ţăranului, am pornit-o mai departe înspre Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti". În acest spaţiu care cuprinde 

multe hectare, mirific de altfel, care a adus casele, aşa,

cu portul, cu obiectele de uz casnic dar, şi cu plugurile

ori meşteşugurile ale acelei vremi. Fie de pe malul 

Dunării, din Deltă sau de pe cursul acesteia. Fie din

Banat, Oltenia, Maramureş, Muntenia, Moldova.

De la minunăţiile, păstrarea tradiţiilor acestui popor, am plecat înspre Buzău şi-n drum, conducătorul grupului I.Olteanu, ne-a spus: - Şi-acum...o surpriză...vom mai vizita două mănăstiri!

Prima dintre acestea s-a numit Mănăstirea Ţigăneşti.

Câteva imagini grăitoare, încep cu a reda intrarea în mănăstire, apoi, o vedere interioară, urmează o vedere din curtea mănăstirii şi,

 o vedere exterioară.

De la Mănăstirea Ţigăneşti, ne-am deplasat la Mănăstirea din comuna Poienarii Buchii, judeţul Prahova, la Mănăstirea Pissiota.

Ctitorită de inginerul Nicolae Pissiota şi soţia sa. Construită între anii 1928-1929, pe moşia cumpărată de la familia generalului Gheorghe Angelescu. Nicolae Pissiota, aşa cum se spune, de neam macedonean, s-a născut în Grecia şi s-a stabilit în Muntenia. Biserica, o îmbinare între stilul "renaşterii italiene şi stilul bizantin, opera lui Ioan Giurgea".

Prin serat, cu maxi, taxiul nostru, ne-am întors cei 15 şi cu şoferul 16, la Buzău, doldora de bucurii, cunoştinţe, împliniri. Petrecând o zi de primăvară încărcată, utilă sufletului, utilă cunoştinţelor noastre.

Despre un patriot buzoian

Cu şase ani în urmă am început-Drumul dăruirilor, un drum asemănător cu pomenirea celor dragi, celor respectaţi şi plecaţi de lângă noi ori din viaţa noastră. Pentru toţi aceştia, respectaţi, dragi şi plecaţi, în drumurile mele prin frumoasa Românie, am dăruit şi continui să dăruiesc un fel de lumină! Iar lumina de unde ne poate veni, nouă pământenilor, dacă nu de la cărţi? Mergând mai departe, în primăvara anului 2013, un editor buzoian mă îndrumă înspre un grup, o asociaţie "Origini", iubitoare de România, de istoria acestui popor, de harnicii DACI...oameni care doresc practic să pună umărul la a extrage din adâncul istoriei ceea ce a fost bun şi ne-ar putea fi pildă nouă astăzi. Când am ajuns într-o clasă de la o şcoală privată,  la etajul I al clădirii, cum mi-este de regulă obiceiul, m-am prezentat, am spus cine sunt şi cu ce mă ocup, arătând, cum mi se pare firesc, şi dovezi. Au fost câţiva dintre membrii fondatori curioşi, aşa cum era normal să fie, dar n-am să intru în astfel de detalii, ci mă voi opri doar la una dintre personajele pe care le-am simţit mai aproape. Personaj care mi-a atras atenţia într-un mod mult mai apropiat de drumurile şi intenţiile mele din totdeauna. De-ar fi să merg mai departe, în câteva excursii precum vizitând în 15 ianuarie, mormântul lui Mihail Eminescu de la Cimitirul Bellu, dar şi alte valori româneşti ce odihnesc acolo, mănăstirile  Ghighiu, Snagov, Pasărea, dar şi cea în care odihneşte Eroul-monah Iorgu Cosma, Mănăstirea Cernica. Atunci, nu mică mi-a fost mirarea când, cel care în imaginea alăturată ne face cu mâna dintr-o casă de la Muzeul Naţional al Satului, la întoarcere a făcut o mică chetă pentru clădirea unui monument chiar în satul naşterii eroului buzoian. Ieri, Olteanu-buzoian, a condus iarăşi un grup de la asociaţia "Origini", cu destinaţii, precum:  Muzeul Naţional de Istorie a României din Calea Victoriei nr. 12;  Muzeul Naţional al Ţăranului Român, aşa cum se spune: Mereu actual din 1906; Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" Bucureşti - România. Dar şi 3 mănăstiri, una din capitală, Mănăstirea Stavropoleos iar în drumul de întoarcere, Mănăstirea Ţigăneşti şi Mănăstirea Pissiota. Privind detalii, fie de la muzee, fie din vizita mănăstirilor, într-o viitoare postare. Revenind la patriotul buzoian sau dacă doriţi la Olteanu-buzoian, am descoperit, dacă vă place termenul, o mare dragoste de România privind tradiţiile, bogăţia solului, intreaga istorie...precum şi îndemnul faţă de toţi cei de bune intenţii în a se apleca şi a lăsa urme importante acestui pământ spre cinstirea strămoşilor! În vizita de la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", c-o mare bucurie-n suflet ne spunea: - Haideţi să vedeţi o căruţă trainică şi interesantă. Haideţi să vedeţi o casă, ce-ar trebui să  (re)construim şi noi pe meleagurile noastre... Câtă dragoste, câtă patimă şi suflet, câtă dăruire şi preocupare în activitatea asociaţiei "Origini". După ce ne-a arătat la toţi casa, m-a emoţionat aşa de tare că, fără să se gândească la intenţia mea, i-am spus că voi încerca să-i fac o poză cu telefonul, nici nu cred că se gândea că va ieşi ceva şi, totuşi a salutat. Astăzi, şi eu,  îl salut. Te salut patriotule buzoian! Mergi mai departe că mergi foarte bine iar Buzăul şi asociaţia "Origini", de oameni cu caracter, voinţă şi multă dorinţă de bine, au nevoie.

General Agrocom-Service SRL

Cu un an mai devreme, un grup important de locuitori şi iubitori de România, de istoria acesteia dar mai ales de harnicii DACI, au pus bazele unei Asociaţii numite "Origini". Asociaţie "nonguvernamentală, nonprofit, independentă, cu beneficiu public", menită să pună în valoare şi să fie cunoscute ţinuturile, precum şi valoarea unor zone din judeţul Buzău. De la tradiţii, floră, arhitectură tradiţională, istorie...monumente ale naturii...la ecoturism ori turism rural, peşteri, schituri rupestre, spiritualitate, numismatică, filatelie...

Pe 9 martie 2014, domnul Cătălin Câmpeanu, administratorul "General Agrocom Service SRL", cu prilejul zilei de naştere, invită membrii Asociaţiei la firma domniei sale. Aşa că în dimineaţa zilei de duminică a zilei amintite, majoritatea membrilor asociaţiei ascultam curioşi istoria reuşitei unui român dornic de-a fi util sieşi, familiei dar şi zonei. Sincer, până la această expunere a unui generator de firmă, în scrierile mele, nu-şi  făcuseră loc, decât sporaldic, vre-un adevărat emanat de după 1989, privind creativitatea! După ce ni s-a prezentat o trecere-n revistă, am fost cu toţii invitaţi să vizităm acest SRL, o adevărată Intreprindere. Ce-am văzut? Ei, bine, hale încărcate cu produse strălucind curăţenia. Încăperi aerisite, utilaje de înaltă clasă. Oprindu-mă la produsele alimentare şi observând câtă atenţie şi câtă responsabilitate exista la prelucrarea, aşezarea şi împachetarea acestora, m-am simţit dintr-o dată un optimist că oamenii din România nu sunt doar aceea pe care ni-i prezintă majoritatea TV-urilor. Există şi Administratori responsabili (folosesc termenul acesta, întrucât distinsul Cătălin C., ne-a declarat că nu-i place termenul de patron).

Pe lângă produse alimentare, amintitul Administrator se ocupă şi cu o secţie de "Prelucrare metale", aşa cum arată cele două ilustrate de deasupra aceleia unde sunt înfăţişate câteva din diplomele obţinute de harnicul director-administrator de la Buzău.

Sărbătoare literară a filialei Vrancea a Ligii Scriitorilor .

Joi, 20 martie 2014, Biblioteca Judeţeană Focşani  la orele 17, a găzduit o sărbătoare literară. Un numeros public format din membrii LSR / Filiala Vrancea dar şi de  alţi literaţi precum Gheorghe A. Neagu, membru al Uniunii Scriitorilor, de profesori şi iubitori de literatură, au participat la LANSAREA Antologiei "Dodekatheon" / Filiala Vrancea, precum şi "Cafeneaua rondelurilor", a colegului nostru Gheorghe Suchoverschi. Ambele cărţi având ca editor un coleg sriitor Gheorghe A. Stroia. Drumul de la Buzău la  Focşani l-am parcurs cu trenul, cel puţin până la Rm. Sărat, într-o ambianţă presărată cu multe bucurii, tonul  acestora fiind redat de-o valoare românească în vârstă de 45 de ani, pe care am avut prilejul s-o cunosc de mică. Ajuns la Focşani, bucuria s-a repetat, întâlnind o altă persoană morală dar şi talentată-n pictură şi literatură, pe care am cunoscut-o mai întâi în virtual. După ce i-am oferit numărul 4 şi 5 al revistei "Uscând o lacrimă", unde colaboratoare fiind şi domnia sa, mi-a oferit cărţile "Iertare pentru ghimpi", autor Ionatan Piroşca, precum şi "Amprente literare" vol. 07, inclusă şi Elena Marin Alexe. Ajuns la Biblioteca Judeţeană, sărbătoarea literară a fost deschisă de preşedintele filialei Mariana Vicky Vârtosu care, cu bucurie în glas, a salutat şi şi-a exprimat cuvinte elogioase despre cei 12 din antologie iar cu o modestie caracteristică, afirmă că şi domnia sa se găseşte acolo. Continuând elogiile, nu uită să-şi amintească de  "mentorul său spiritual", Gh. A.Neagu. A urmat colega noastră prof. Elena Stroe Otavă,  care ne-a invitat la "Cafeneaua rondelurilor", printr-o prefaţă bine scrisă şi frumos expusă, Gheorghe A.Stroia... Şi-au mai exprimat cuvântul mai mulţi profesori şi literaţi, precum Gheorghe Suchoverschi şi o tânără-floare literară. De-ar fi să continuăm, de la Buzău n-am venit cu mâinile goale, am venit cu două numere de revistă "Uscând o lacrimă", într-unul din aceste numere fiind prezent şi un comentariu "O felie dintr-o trainică antologie - Dodecahteon", dar şi cu un premiu al revistei "Uscând o lacrimă", dăruindu-l coordonatoarei antologiei.

Odată cu venirea primăverii s-a născut un mare scriitor

Să încerci să redai din povestea unui luptător pe "ogorul literar" ce se întinde pe-o perioadă de 40 de ani, tocmai de ziua domniei sale, consider că poate fi un act de respect şi prietenie, chiar dacă pentru unii poveştile sunt precum femeile când, nu ştim întotdeauna  de ce şi pentru ce ne plac. Cert este că această poveste văzută dintr-un judeţ muntean care leagă Ardealul şi Moldova, încearcă să (re)aducă în faţă acelor oameni care pur şi simplu s-au săturat de toate erorile din societate şi ar dori altceva, ţinând cont că tu om, dacă n-ai ocupaţii, viaţa devine o mare plictiseală. Şi atunci care-i remediul? Remediul chiar nu-i departe de noi, dacă-l dorim cu adevărat, pentru a ieşi din marasma acelor TV-uri spălătoare de creere care promovează fiinţe cu gândire rudimentară şi idei animalice, e necesară o prietenie cu cartea. Odată, în vreme ce mergeam pe acest drum al cărţii, am citit că, ea, cartea este o oglindă. Dacă se uită în ea un măgar, nu se poate vedea un apostol. Am zâmbit dar, cu toate acestea rezolvarea ecuaţiei...Aşa-i când citeşti, sunt chestiuni care te sucesc, te învârtesc şi ce-i mai important îţi ţine mintea trează, te face să laşi supărările de(o)parte, te luminează şi pare ca un medicament.. Continuând să vorbim despre citit, pentru mine poeziile şi povestirile adevărate care au trecut de intersecţii şi au luat calea speranţelor, împlinirilor şi bucuriilor îmi sunt cele mai dragi. De-ar fi să răspund ce am citit în această vreme, m-aş opri la poetul, prozatorul,eseistul, criticul literar şi editorul ION MACHIDON (membru USR), un fiu al Bacăului care de dragul literaturii, a iubirii de semeni luptând 40 de ani pe "ogorul literaturii" s-a bucureştenizat pentru o şi mai multă şi eficientă muncă pe tărâmul literar. Printre multe alte exemple, grăitoare fiind  zecile de volume propii, volumele şi dicţionarele colective şi altele, precum şi revista, editura şi Cenaclul literar " Amurg sentimental". Un scriitor care a publicat mai în toate revistele literare precum: ; Convorbiri literare", "Luceafărul", "România literară", "Flacăra", Săptămâna", "România Mare", "Plumb", "Poesis", "Tribuna". 

 Pe Ion Machidon, îl percep ca pe un general cu mai multe stele al Literaturii Române. Le recomand iubitorilor de literatură, iubitorilor de frumos, iubitorilor de oameni , iubitorilor de bun simţ, acelora care cred că există fapte şi lucruri deasupra goanei după bani şi avere, să-l citească.  

Dacă cunoscuţii dvs. vă zic astăzi: La mulţi ani, Maestre! Vă rog să-mi daţi voie, pentru suferinţele şi lupta dvs. trecând prin grele obstacole, să vă zic: La mulţi ani, Domnule General al literaturii Române!