Despre un patriot buzoian

Cu şase ani în urmă am început-Drumul dăruirilor, un drum asemănător cu pomenirea celor dragi, celor respectaţi şi plecaţi de lângă noi ori din viaţa noastră. Pentru toţi aceştia, respectaţi, dragi şi plecaţi, în drumurile mele prin frumoasa Românie, am dăruit şi continui să dăruiesc un fel de lumină! Iar lumina de unde ne poate veni, nouă pământenilor, dacă nu de la cărţi? Mergând mai departe, în primăvara anului 2013, un editor buzoian mă îndrumă înspre un grup, o asociaţie "Origini", iubitoare de România, de istoria acestui popor, de harnicii DACI...oameni care doresc practic să pună umărul la a extrage din adâncul istoriei ceea ce a fost bun şi ne-ar putea fi pildă nouă astăzi. Când am ajuns într-o clasă de la o şcoală privată,  la etajul I al clădirii, cum mi-este de regulă obiceiul, m-am prezentat, am spus cine sunt şi cu ce mă ocup, arătând, cum mi se pare firesc, şi dovezi. Au fost câţiva dintre membrii fondatori curioşi, aşa cum era normal să fie, dar n-am să intru în astfel de detalii, ci mă voi opri doar la una dintre personajele pe care le-am simţit mai aproape. Personaj care mi-a atras atenţia într-un mod mult mai apropiat de drumurile şi intenţiile mele din totdeauna. De-ar fi să merg mai departe, în câteva excursii precum vizitând în 15 ianuarie, mormântul lui Mihail Eminescu de la Cimitirul Bellu, dar şi alte valori româneşti ce odihnesc acolo, mănăstirile  Ghighiu, Snagov, Pasărea, dar şi cea în care odihneşte Eroul-monah Iorgu Cosma, Mănăstirea Cernica. Atunci, nu mică mi-a fost mirarea când, cel care în imaginea alăturată ne face cu mâna dintr-o casă de la Muzeul Naţional al Satului, la întoarcere a făcut o mică chetă pentru clădirea unui monument chiar în satul naşterii eroului buzoian. Ieri, Olteanu-buzoian, a condus iarăşi un grup de la asociaţia "Origini", cu destinaţii, precum:  Muzeul Naţional de Istorie a României din Calea Victoriei nr. 12;  Muzeul Naţional al Ţăranului Român, aşa cum se spune: Mereu actual din 1906; Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" Bucureşti - România. Dar şi 3 mănăstiri, una din capitală, Mănăstirea Stavropoleos iar în drumul de întoarcere, Mănăstirea Ţigăneşti şi Mănăstirea Pissiota. Privind detalii, fie de la muzee, fie din vizita mănăstirilor, într-o viitoare postare. Revenind la patriotul buzoian sau dacă doriţi la Olteanu-buzoian, am descoperit, dacă vă place termenul, o mare dragoste de România privind tradiţiile, bogăţia solului, intreaga istorie...precum şi îndemnul faţă de toţi cei de bune intenţii în a se apleca şi a lăsa urme importante acestui pământ spre cinstirea strămoşilor! În vizita de la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", c-o mare bucurie-n suflet ne spunea: - Haideţi să vedeţi o căruţă trainică şi interesantă. Haideţi să vedeţi o casă, ce-ar trebui să  (re)construim şi noi pe meleagurile noastre... Câtă dragoste, câtă patimă şi suflet, câtă dăruire şi preocupare în activitatea asociaţiei "Origini". După ce ne-a arătat la toţi casa, m-a emoţionat aşa de tare că, fără să se gândească la intenţia mea, i-am spus că voi încerca să-i fac o poză cu telefonul, nici nu cred că se gândea că va ieşi ceva şi, totuşi a salutat. Astăzi, şi eu,  îl salut. Te salut patriotule buzoian! Mergi mai departe că mergi foarte bine iar Buzăul şi asociaţia "Origini", de oameni cu caracter, voinţă şi multă dorinţă de bine, au nevoie.

General Agrocom-Service SRL

Cu un an mai devreme, un grup important de locuitori şi iubitori de România, de istoria acesteia dar mai ales de harnicii DACI, au pus bazele unei Asociaţii numite "Origini". Asociaţie "nonguvernamentală, nonprofit, independentă, cu beneficiu public", menită să pună în valoare şi să fie cunoscute ţinuturile, precum şi valoarea unor zone din judeţul Buzău. De la tradiţii, floră, arhitectură tradiţională, istorie...monumente ale naturii...la ecoturism ori turism rural, peşteri, schituri rupestre, spiritualitate, numismatică, filatelie...

Pe 9 martie 2014, domnul Cătălin Câmpeanu, administratorul "General Agrocom Service SRL", cu prilejul zilei de naştere, invită membrii Asociaţiei la firma domniei sale. Aşa că în dimineaţa zilei de duminică a zilei amintite, majoritatea membrilor asociaţiei ascultam curioşi istoria reuşitei unui român dornic de-a fi util sieşi, familiei dar şi zonei. Sincer, până la această expunere a unui generator de firmă, în scrierile mele, nu-şi  făcuseră loc, decât sporaldic, vre-un adevărat emanat de după 1989, privind creativitatea! După ce ni s-a prezentat o trecere-n revistă, am fost cu toţii invitaţi să vizităm acest SRL, o adevărată Intreprindere. Ce-am văzut? Ei, bine, hale încărcate cu produse strălucind curăţenia. Încăperi aerisite, utilaje de înaltă clasă. Oprindu-mă la produsele alimentare şi observând câtă atenţie şi câtă responsabilitate exista la prelucrarea, aşezarea şi împachetarea acestora, m-am simţit dintr-o dată un optimist că oamenii din România nu sunt doar aceea pe care ni-i prezintă majoritatea TV-urilor. Există şi Administratori responsabili (folosesc termenul acesta, întrucât distinsul Cătălin C., ne-a declarat că nu-i place termenul de patron).

Pe lângă produse alimentare, amintitul Administrator se ocupă şi cu o secţie de "Prelucrare metale", aşa cum arată cele două ilustrate de deasupra aceleia unde sunt înfăţişate câteva din diplomele obţinute de harnicul director-administrator de la Buzău.

Sărbătoare literară a filialei Vrancea a Ligii Scriitorilor .

Joi, 20 martie 2014, Biblioteca Judeţeană Focşani  la orele 17, a găzduit o sărbătoare literară. Un numeros public format din membrii LSR / Filiala Vrancea dar şi de  alţi literaţi precum Gheorghe A. Neagu, membru al Uniunii Scriitorilor, de profesori şi iubitori de literatură, au participat la LANSAREA Antologiei "Dodekatheon" / Filiala Vrancea, precum şi "Cafeneaua rondelurilor", a colegului nostru Gheorghe Suchoverschi. Ambele cărţi având ca editor un coleg sriitor Gheorghe A. Stroia. Drumul de la Buzău la  Focşani l-am parcurs cu trenul, cel puţin până la Rm. Sărat, într-o ambianţă presărată cu multe bucurii, tonul  acestora fiind redat de-o valoare românească în vârstă de 45 de ani, pe care am avut prilejul s-o cunosc de mică. Ajuns la Focşani, bucuria s-a repetat, întâlnind o altă persoană morală dar şi talentată-n pictură şi literatură, pe care am cunoscut-o mai întâi în virtual. După ce i-am oferit numărul 4 şi 5 al revistei "Uscând o lacrimă", unde colaboratoare fiind şi domnia sa, mi-a oferit cărţile "Iertare pentru ghimpi", autor Ionatan Piroşca, precum şi "Amprente literare" vol. 07, inclusă şi Elena Marin Alexe. Ajuns la Biblioteca Judeţeană, sărbătoarea literară a fost deschisă de preşedintele filialei Mariana Vicky Vârtosu care, cu bucurie în glas, a salutat şi şi-a exprimat cuvinte elogioase despre cei 12 din antologie iar cu o modestie caracteristică, afirmă că şi domnia sa se găseşte acolo. Continuând elogiile, nu uită să-şi amintească de  "mentorul său spiritual", Gh. A.Neagu. A urmat colega noastră prof. Elena Stroe Otavă,  care ne-a invitat la "Cafeneaua rondelurilor", printr-o prefaţă bine scrisă şi frumos expusă, Gheorghe A.Stroia... Şi-au mai exprimat cuvântul mai mulţi profesori şi literaţi, precum Gheorghe Suchoverschi şi o tânără-floare literară. De-ar fi să continuăm, de la Buzău n-am venit cu mâinile goale, am venit cu două numere de revistă "Uscând o lacrimă", într-unul din aceste numere fiind prezent şi un comentariu "O felie dintr-o trainică antologie - Dodecahteon", dar şi cu un premiu al revistei "Uscând o lacrimă", dăruindu-l coordonatoarei antologiei.

Odată cu venirea primăverii s-a născut un mare scriitor

Să încerci să redai din povestea unui luptător pe "ogorul literar" ce se întinde pe-o perioadă de 40 de ani, tocmai de ziua domniei sale, consider că poate fi un act de respect şi prietenie, chiar dacă pentru unii poveştile sunt precum femeile când, nu ştim întotdeauna  de ce şi pentru ce ne plac. Cert este că această poveste văzută dintr-un judeţ muntean care leagă Ardealul şi Moldova, încearcă să (re)aducă în faţă acelor oameni care pur şi simplu s-au săturat de toate erorile din societate şi ar dori altceva, ţinând cont că tu om, dacă n-ai ocupaţii, viaţa devine o mare plictiseală. Şi atunci care-i remediul? Remediul chiar nu-i departe de noi, dacă-l dorim cu adevărat, pentru a ieşi din marasma acelor TV-uri spălătoare de creere care promovează fiinţe cu gândire rudimentară şi idei animalice, e necesară o prietenie cu cartea. Odată, în vreme ce mergeam pe acest drum al cărţii, am citit că, ea, cartea este o oglindă. Dacă se uită în ea un măgar, nu se poate vedea un apostol. Am zâmbit dar, cu toate acestea rezolvarea ecuaţiei...Aşa-i când citeşti, sunt chestiuni care te sucesc, te învârtesc şi ce-i mai important îţi ţine mintea trează, te face să laşi supărările de(o)parte, te luminează şi pare ca un medicament.. Continuând să vorbim despre citit, pentru mine poeziile şi povestirile adevărate care au trecut de intersecţii şi au luat calea speranţelor, împlinirilor şi bucuriilor îmi sunt cele mai dragi. De-ar fi să răspund ce am citit în această vreme, m-aş opri la poetul, prozatorul,eseistul, criticul literar şi editorul ION MACHIDON (membru USR), un fiu al Bacăului care de dragul literaturii, a iubirii de semeni luptând 40 de ani pe "ogorul literaturii" s-a bucureştenizat pentru o şi mai multă şi eficientă muncă pe tărâmul literar. Printre multe alte exemple, grăitoare fiind  zecile de volume propii, volumele şi dicţionarele colective şi altele, precum şi revista, editura şi Cenaclul literar " Amurg sentimental". Un scriitor care a publicat mai în toate revistele literare precum: ; Convorbiri literare", "Luceafărul", "România literară", "Flacăra", Săptămâna", "România Mare", "Plumb", "Poesis", "Tribuna". 

 Pe Ion Machidon, îl percep ca pe un general cu mai multe stele al Literaturii Române. Le recomand iubitorilor de literatură, iubitorilor de frumos, iubitorilor de oameni , iubitorilor de bun simţ, acelora care cred că există fapte şi lucruri deasupra goanei după bani şi avere, să-l citească.  

Dacă cunoscuţii dvs. vă zic astăzi: La mulţi ani, Maestre! Vă rog să-mi daţi voie, pentru suferinţele şi lupta dvs. trecând prin grele obstacole, să vă zic: La mulţi ani, Domnule General al literaturii Române!

Primeam cărţile când m-a strigat călugărul

Cu toţii, măcar cei care am prins mai mult timp pe aici pe pământ, ne mirăm cât trece vremea de repede. Fiind unul dintre aceştia, mă mai mir de câte lucruri poate face un om într-o zi. Aşa cum ni s-a întâplat nouă, grupului buzoian de la Asociaţia "Origini" în 15 ianuarie când am vizitat patru mănăstiri, am stat la o slujbă, cu toţii am participat la   două parastase create de unii din membrii, în frunte cu responsabilul grupului, unul la Cimitirul Bellu, la  Monumentul Luceafărului poeziei Mihai Eminescu iar celălalt la Reperul moral al României-regale, la Mănăstirea Cernica, la eroul-monah Iorgu Cosma (monahul Gherasim).

 Revenind la Cimitirul Bellu, după ce poetul Alex Vâlcu a cântat, finalizând programul Cenaclului "Amurg sentimental", condus de poetul, editorul şi directorul Ion Machidon, la Monumentul lui Eminescu, am mers  la acest grup pentru a primi o sacoşă cu cărţi din antologia "Clipe de bucurie". Tocmai când am început să frunzăresc una din cărţi sunt strigat de un călugăr: - Măi Negoiţă! Mă uit destul de mirat, cu gândul că: - Cine din breasla slujitorilor de aici ... dar mai mirat rămân când privesc şi nimic nu aud. Continui să frunzăresc aceeaşi carte dar...Iarăşi aud strigarea! De data aceasta îl văd, pe el, Călugărul, care vine şi mai aproape, dar nu-l cunosc. Doar a treia oară, când mă întreabă: - Ce faci? Nu mă mai cunoşti? Reuşesc să-mi dau seama că acest glas îmi este cunoscut, că, doar cu memoria auditivă am mai rămas. Călugărul fiind un coleg Constantin B. de la Grupul şcolar Boldeşti-Scăieni, pe care l-am frecventat împreună prin anii 1965 - 1968.

Mi-a făcut copilăria fericită!

Boldeşti-Scăieni 1965 - 1970, cea de pe urmă localitate Scăieni din stânga Văii Teleajenului, avea în vremea nominalizată pe lângă podgoria de Viţă de vie şi două mari fabrici, să nu mai vorbim de cunoscuta Schele petroliferă din Boldeşti, fabrica de Mucava şi fabrica de geamuri, pe lângă cea din urmă se înfiinţase un modern grup şcolar frecventat de elevi din aproape întreaga ţară, dar, Colecţia de amintiri prezentă nu se rezumă la frumoasa viaţă de elev în internat ci la un hobby - FOTBALUL. Mai concret la "Petrolul de aur" şi regele fotbalului ploieştean vârful de atac, inginerul Mircea Dridea, cel cu tricoul în dungi alături de fundaşul Gheorghe Pahonţu. Cuvintele ar putea fi prea sărace să pot exprima bucuriile trăite pe Stadionul Petrolul devenit "Ilie Oană". Tinereţea, zilele fierbinţi de uralele fanilor se părea că scot din temelii tribunele. Erau bucurii imense, nimeni nu era preocupat de injurii ci doar de urale şi aplauze, cel puţin aşa mi s-a întâmplat în această perioadă de maxime bucurii venite de la acest hobby. Ori de câte ori mă întorceam de la Stadion simţeam o energie care de luni până-n a doua sâmbătă, parcă-mi dădeau aripi. 

După 43 de ani, mai concret pe 20 decembrie 2013, printr-o împrejurare, am avut onoarea să-l întâlnesc pe idolul Ploieştiului şi nu numai, aţi ghicit pe regele fotbalului din Ploieşti pe Mircea Dridea. Acelaşi mare caracter, aceeaşi mare valoare ca şi sportiv. Am trăit clipe minunate când am putut rosti: - Domnule Inginer! Domnule Mircea Dridea, vă apreciez că mi-aţi făcut copilăria fericită!

Iarăşi...mărunte colecţii!

O parte din spaţiul dintre cărţi şi rafturile Bibliotecii mele din casa în care trăiesc, ici, colo, fără să deranjeze vreo carte, stau şi veghează câteva amintiri. Fiecare amintire având povestea ei. Multe dintre aceste amintiri născute odată cu achiziţia unor importante cărţi. Odată, într-un târg de vechituri printre multe piese uzate şi murdare zăcea o carte! Mulţi o să râdeţi şi, o puteţi face că astăzi trăim o vreme când nimic nu ne mai miră...mi s-a făcut milă de această carte şi, după ce o cer, o frunzăresc şi când întreb cât face, îmi spune: - Mult că-i de colecţie! Revenind la piesele din stânga, achiziţionate cu ceva vreme-n urmă, fac parte dintr-un mai vechi proiect care nu mai poate fi  replanificat, că peste acesta a intervenit un altul pentru care este necesară mult mai multă aplecare!