Caşcaval de...Penteleu!

Zarvă mare era atunci, de altfel ca pe oriunde, noi şi ai noştrii, plecaţi, staţi ori (re)veniţii de la 1 ianuarie 2007, în Europa, ne-am dorit şi ne dorim un bun augur. Şi, de ce nu? Plini de branduri, fie de cârnaţi, de covrigi, de şuică, fie...că judeţul Buzău, judeţ de interferenţă între Moldova, Ardeal şi Ţara Românească, este şi plin de, Minuni ale Naturii, ce au permis din adâncuri, fie aşezări rupestre, fie Minuni ale Naturii, precum Focurile Vii, Vulcanii Noroioşi...Blocurile de Calcar. Umplut de minunate câmpii, dealuri, de podişuri şi munţi plini cu păduri
încărcate cu păşuni, odată aceste aşezăminte menţineau o vastă şi pitorească viaţă pastorală.
Cu scuze ori nu pentru cei care nu vor  să mai tragă, Clopotele sufletelor adormite, avem şi noi nonagenarii noştrii care n-au uitat. N-au uitat ce-a fost, nu uită că, deşi politichia a rupt aripa roşie, a rămas cu braţele neputincioase şi-a primăverilor în vine.
Pe drumul sevei din noua eră, să înoim prima strigare de acum 77 de ani, de dereglare a unor sisteme. Amintindu-ne de "Vocea Buzăului", vorbind de fabricarea "Caşcavalului de Penteleu". Acesta, din cauze care ne-au scăpat, a pierdut aprecierea, luând o altă direcţie. Înlocuit şi dus. L-au dus Coloniştii noştrii prin Macedonia.
- Fraţilor! Căutaţi-l! Luaţi punct de reper de la, Macedonii-români din Cadrilater. Dacă nu pute(ţi)! Consumaţi-vă, ce-a mai rămas pe...Penteleu!

Reconciliere, toleranţă...iubire!

Astăzi! Este o Mare sărbătoare spune Primăvar.
- Da! Aşa-i. O să trec pe la Biserică să iau salcie, zice Trandafir.
- Păi! A trecut ce-a fost de-o săptămână.
Când am auzit discuţia, mă aflam pe un drum încărcat de gânduri şi plin de emoţii. În astfel de emoţii parcă vedeam ceva  coborând din Înaltul Cerului, Un ceva ca un duh ce mergea  pe urmele  unor foşti pământeni care ne-au lăsat aici, o serie de Maxime care, prin forma şi conţinutul lor, sclipesc şi vor sclipi mereu, aşa ca-n anul Caragiale:
- Este o mare durere să IUBEŞTI dar, este o mare nenorocire să scapi de această durere.
Rămânând pe acest tărâm, Tudor Arghezi spunea că, în iubire, dintr-un nimic se naşte un colos. Cine n-a iubit, înseamnă că a fost o eroare a creaţiei, ne spune Tudor Muşatescu.
Mulţi dintre literaţii noştrii ne-au lăsat şi sfaturi în această direcţie, astfel Nicolae Iorga spunea:
- Să nu uităm că oricine ne iubeşte cere de la noi o iluzie de ideal. Ori o dăm ori să nu ne lăsăm iubiţi.
Mihail Sadoveanu, ne spune că frumuseţea şi lumina, omul le pot întrupa doar în dragoste. Iar T. Mazilu ne spune că, dacă urâm ce am iubit odată, înseamnă că n-am iubit niciodată.
Şi mai încărcat  de sfaturi frumoase este Camil Petrescu, când ne spune că.
- Trebuie să arunci în  flacăra iubirii totul.  Ceea ce ai fost, ceea ce eşti şi, ceea ce vei fi. De la dureri la biruinţe, ori toate trofeele amintirilor precum, miezul minţii şi chiar ambiţiile că abia atunci îi simţi dogoarea.
Acum, cu Primăvar ori Trandafir în prag de-o altă Mare sărbătoare, reconcilierea, toleranţa...iubirea, pot însemna importantele noastre preocupări dar, fiecare alege ce doreşte ori ce-a înţeles!

Maşini de ieri, un hobii de azi

Oare? Cine-n viaţă nu aleargă după bucurii, când ajungem mari ne căsătorim, ne dorim şi ajungem să avem copii, dar, după o vreme parcă ne mai trebuie ceva, şi-atunci, salvându-ne căsnicia, alergăm după ceva care să ne aducă un plus. Ferindu-ne de vicii,  alergăm după hobii, dacă avem talent ne este mai uşor, dacă nu şi ne dorim, cu oarece cunoştinţe dobândite-n istorie, putem să ne ocupăm de numismatică, de filatelie... Iată! Dragii mei, eu, preocupându-mă de-a da viaţă lucrurilor uitate, prăfuite, am şi o colecţie de câteva sute de ziare vechi, din: Orânduirea fără Libertate. De acolo am adunat, flori. Da! Flori din mărăcini.
De când eram copil şi până astăzi, nu am avut şi nu am idei de turmă. O să râdeţi, dar de atunci şi până astăzi, Trabantul este singura maşină după care întorc privirea.
Ceea ce vedeţi, este un familist, cu soţie, copil, servici, casă, maşină şi, aţi ghicit, un hobii - TRABANT.. Recent, mai exact pe 25 martie 2012, se află pentru a doua oară, la întâlnirea cu TRABANTIŞTII, deplasându-se de la Buzău la Bucureşti. El este unul din copii mei. Sunt mândru pentru dobândirea acestui hobii

Dacă doriţi...Atitudine!

Democraţie? Parcă mai mult cărări şi vremuri întortochiate. Credeţi ce doriţi dar...iată! Au apărut surogate nu numai prin alimentări ci, chiar prin TV-uri. Promovează! Promovează! cu mare, foarte mare neruşinare Negativisme. Mai concret, dacă ai defecte ajungi VIP. Ba, mai mult şi acolo în iubirea şi dragostea de muzică, parcă nu era de ajuns că au început să ocolească limba română, au apărut de-a-ndoaselea. Un el, la costum şi cravată şi o ea în chiloţi, promovează...muzica!
- De ce nu se promovează ADEVĂRATELE  PERSONALITĂŢI, care fac bine în această ŢARĂ, gen ACADEMICIENI, gen INOVATORI. Ce mai ştiţi de inovatori  şi faptele lor, gen Iustin Capră? Ce se mai ştie de cel care a câştigat procesul cu spaţiul ce ne-a revenit înspre Insula Şerpilor?
Sau, dacă doriţi, acum aproape de bătălia politicienilor, ce partid promovează cultura?
Rog! Pe cei bine informaţi, să mă anunţe că, fiind român, aş dori să votez! Am zis. Şi, o să mai zic, poate aud şi, o să dorească şi alţii, altceva decât surogate!

Am primit, pâinea vieţii

Publicaţia "Pâinea vieţii", nr.9(887) din 18 - 24 martie 2012, am primit-o odată cu "Lacrima românească". Vorbindu-se de lumea de astăzi, scriitorul şi părintele Mihail Milea, îndreptându-ne înspre "Calea mântuirii", vorbeşte despre legătura dintre credinţă şi iubire, spunând că:"Atunci când ai încredere în cineva, începi să-l iubeşti aşa cum este el în realitate. Credinţa devine lucrătoare de fapte bune doar prin iubire.Dragostea este totul în viaţă"...Revenind la Credinţă, aceasta nu înseamnă doar o simplă cunoaştere încărcată doar de informaţii despre Dumnezeu, aceasta ne mântuieşte.Această publicaţie este editată de, Biserica "Sfântul Sava de la Buzău şi mai cuprinde un: Dicţionar de termeni şi cuvinte religioase; O rubrică, ştiaţi că?; O alta prezentând cartea săptămânii

Ecouri: De la Iaşi răsar...Bucuriile!

La postarea din 11 decembrie 2011 de pe "Reţeaua literară", au comentat:
C.T.Grigore: Mulţumesc de veşti şi felicit pe toţi cei prezenţi aici! Înaltă preţuire prea cuviosului părinte prof.Mihail Milea, un om dat spre binecuvântarea Buzăului.
N.Petrov: Adresez felicitări cu deosebită mândrie scriitorului C.T.Dârţu cât şi d-lui M.Milea, preşedintele fundaţiei Sf.Sava de la Buzău, care a primit trofeul: Zece pentru România, aici în Iaşul nostru drag! Mulţumim d-le Dumitru Negoiţă pentru atenţia oferită celor ce ne dăruiesc mari bucurii!
F.Vizireanu: Şi pentru mine întotdeauna veştile bune au venit de la Iaşi. Aşadar să ne bucurăm şi să admirăm pe cei premiaţi la Iaşi.

Pentru cei care cred într-un aer limpezit

A venit mărţişorul!
Iarna aceasta, deosebit de grea, pe lângă o zăpadă nemaiântâlnită, generând multe victime, să sperăm că sacrificiile ne vor aduce şi-o spălare de păcate. E posibil ca mulţi dintre noi să înveţe că-n lumea aceasta sunt şi lucruri mult mai importante decât banii şi avuţia. Mi-amintesc, într-o vreme când vorbeam cu cei care nu iubesc prietenia-moralităţii, unii afirmau sus şi tare:
- Acesta-i slogan comunist.
Mulţi au aruncat cu bolovani, alţii au dat la gioale, dar cu toate acestea, mulţumită şi "Reţelei Literare", de găzduire, rezistăm.
Nu pot să dau nume, dar pot afirma doar că unii, printre care şi poeţi, se înţelegea din câteva lucrări, să fiu elegant, că mentalitatea sănătoasă-i, să faci doar ce zice popa...oare?
Vine primăvara, zăpada a spălat mai toate murdăriile. Haide-ţi Fraţilor! Haide-ţi Surorilor! în ale literaturii şi nu numai...spre aer limpezit.