Izbânda micului țăran

   Într-o țară unde de pe pozițiile cele mai înalte se sădește ură, un Mic țăran plecat de acasă de la Ursoaia de pe Valea Buzăului să scape de sărăcie cu deviza muncă, și-a găsit o potecă. Chiar dacă pe aceasta a întâlnit mulți mărăcini n-a abandonat-o a continuat să meargă și a mers, și-a mers până a dat de-o lumină. Bucuros, a dorit să împartă această lumină cu mulți din breasla sa, cu mulți apropiați, dar, mulți dintre acceștia încă n-au înțeles o astfel de onoare. Cu atât mai bine că l-a determinat să meargă și mai departe. Și, în ciuda unor mari obstacole, a mers până acolo unde a putut sădi cele mai rezistente împliniri.
 

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

GIREL BARBU

Poetul, prozatorul, epigramistul, criticul literar

inspirat de un aer limpezit

dintr-o bucată de cer!

Poetul, prozatorul, epigramistul Girel Barbu, s-a născut pe 2 martie 1952, în satul Pinu, comuna Brăiești, județul Buzău. După absolvirea Școlii Gimnaziale din comuna natală, învață la „Colegiul Tehnic Buzău”.

 După absolvire, o vreme lucrează pe Șantier și, atras ca un magnet de zonele mirifice ale acelor rare frumuseți, gen „Trovanții” și nu numai,  din zona nașterii, se stabilește în satul Pinu. Zonă de unde s-a inspirit și se inspiră adânc, surprinzându-ne de fiecare data. Cu alte cu cuvinte, graiul românesc fiindu-i prieten, sucește și învârtește cuvintele, uneori mult mai mult decât „viața lor o cere”.

A fost membru al Cenaclurilor „Al. Sahia” de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. și „Ampreta” Buzău.

A publicat încă de tânăr în „Viața Buzăului”. Este un bun cunoscător și iubitor al religiei Ortodoxe, publicând multe volume și-n acest domeniu, precum Monogrrafia „Mănăstirea Pinu”, „Poezii creștine”…A publicat „Aforisme”, dar și „Cântece deocheate”… A scris despre „Trovaanți”. Despre „Moș Tarccoci”…Cert este că ne surprinde de fiecare data.

A fost cel care în vremea de dinainte de 1989, a lansat foaia literară „Prietenia”.

Privitor la amintiri și mărturii, vorbeam că poetul, prozatorul, epigramistul și criticul literar, te surprinde de fiecare data, nici eu n-am fost ocolit, fiind profund onorat de cronica pe care am primit-o și astăzi stă mărturie într-un număr din revista „Uscând o lacrrimă”. Este vorba despre cronica făcută la volumul „Bucurii autocreiate”, pentru care-i mulțumesc. Ne-am și întâlnit de câteva ori la manifeestări în Buzău,  Ultima data, ne-am întâlnit la Pârscov la lansarea volumului „Jurnal Pârscovean”, al autorului Gheorghe Postelnicu..

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

ELENA CĂPĂȚÂNĂ

Scriitoarea și îndrumătorul cultural

un fost profesor Universitar

Scriitorul și îndrumătorul cultural Elena Căpățână, s-a născut la 25 martie 1956, în comuna Deocheți-Rediu, județul Vrancea. A absolvit liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.  Tot la Iași a absolvit și Facultatea de Electronică și Telecomunicații.

S-a stabilit în Buzău lucrând împreună cu soțul la Întreprinderea „Metalurgica”, în calitate de ingineri Electroniști.

A debutat literar cu volumul „Bucuria primăverii” 2011.

A colaborat la publicații literare, precum: „Poarta amintirilor”, „Uscând o lacrimă”, „Aripi”, „Orizonturile Bucuriei”, „Astra Clujeană”, „Contraste culturale”.

Scriitoarea și îndrumătoarea culturală Elena Căpățână, este o îndrăgostită a teatrului, este o fostă profesoară Universitară, iubitoare de românism și România. Iubește cultura ca pe propia-i ființă, uneori, mă întreb? Unde-ar fi fost România astăzi, unde ar fi fost Buzăul nostru dacă astfel de oameni și-ar da mâna și ar impune un punct de vedere atât de adânc încât să vină și-n percepția acelor rudimentari!

A făcut și face parte din difeerite Asociații culturale și istorice care au ca domeniu de activittate reconstrucția României și așezarea valorilor pe piedestalele acestora.

Din anul 2011, cu mici întreruperi, continua seria volumelor creiate, editate și tipărite, ajungând la 9 volume.

Este membru al Ligii Scriitorilor, filiala Buzău, ocupând poziția de secretar al acestei Asociații.

Amintirile și mărturiile privind această scriitoare sunt dintre cele care și le-ar dori toți cei care, așa cum spunea Tudor Arghezi, știu să-i ofere prieteniei. Cu alte cuvinte oamenii care au înăscut cultul muncii, știu întotdeauna să-i ofere prieteniei drepturile ei. La Ligă știe, vrea și poate. La întruniri este prima.

La revista „Uscând o lacrimă”, a participat la multe aniversări. Este una dintre cei mai utile colaboratoare.

Asemeni la sfințirea Monumentului de la Ursoaia și la alte întruniri de aici la care a participat, s-a înumărat printre personalitățile importante care au dat glas acestor Manifestări..

La transformarea în Casă de Cultură a casei din Ursoaia, fiind omul surprizelor pline de bucurii, pline de emoții, nici pe mine nu m-au sărit, drept pentru care mă aplec și-i mulțumesc.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

GHEORGHE POSTELNICU

Scriitorul, jurnalistul, criticul literar

Urmașul lui Vasile Voiculescu.

Scriitorul, jurnalistul, criticul literar Gheorghe Postelnicu, s-a născut la 20 august 1947, în comuna Pârscov. După absolvirea liceului din Pătârlagele, a continuat cu studiul la Filologie la Institutul Pedagogic din Constanța.

După absolvirea Facultății, vreme de 12 ani a lucrat ca profesor într-o localitate din județul Tulcea, numită Dăeni. Din anul 1980, devine profesor de limba română la Pârscov, județul Buzău.

A debutat cu versuri și recenzii în volume colective „Tribuna Școlii”, „O Tulce literară”, „Convorbiri didactice”.

Debutul editorial a însemnat romanul „Vâsla de aur”, în anul 2006. A scris mai multe romane, proză scurtă, critică literară. Multe volume de excepție precum, mai nou,„Jurnal Pârscovean”.

Este fondatorul și redactorul șef al publicației „Întrezăriri”, o  revistă de știință și istorie care s-a impus prin calitățile colaboratorilor și a redactorului șef, pe întreg cuprinsul României.

Prin tot ce face scriind, Gheorghe Postelnicu, este un demn urmaș al lui Vasile Voiculescu.

Este membru titular al Uniunii Scriitorilor și Membru de Onoare la Liga Scriitorilor, filiala Buzău

Amintirile și mărturiile privitoare la profesorul și scriitorul Gheorghe Postelnicu, m-au onorat și m-au bucurat ori de câte ori ne-am adunat. Pe lângă legarea aceasta de literatură, ca vecini de comune, avem și un deziderat, acesta fiind legătura comunei Pârscov cu partea stângă a comunei Viperești, zona fostei comune Rușavățu, pe care o dorim de ani, să se întâmple chiar în vremea noastră,legată de comuna Pănătău, în zona Măguricea, și de aici la Mănăstirea Cârnu. Deja asfaltarea de aproximativ 6 Km, s-a și întâmplat. Doamne ajută! Literar vorbind, o mărturie de acest gen poate fi întâlnită în Dialogul lui Gheorghe Postelnicu și Dumitru K Negoiță. Dialog care se găsește, fie în revista „Întrezăriri”, fie în revista „Uscând o lacrimă”. Fapte asemănătoare pot fi întâlnite în volumul „Jurnal Pârscovean”.

Dar, amintirile și mărturiile nu se opresc aici. La lansarea volumului „Orizontul din Deal”, nu numai că sriitorul a fost prezent împreună cu Distinsa Doamnă Postelnicu, a și scris o cronică volumului amintit, trecut în publicația „Întrezăriri”. De asemeni am fost onorați de prezența Domniei Sale și la Sfințirea Casei de Cultură Ursoaia. Și la Lansarea volumului „Emoția copilăriei”, a elevei Ioana Maria Vârlan, de la Cenaclul celor 7 Arte „Ștefan Bârsănescu”. Desigur, am trait și bucuria Lansării volumului „Jurnal de Pârscov”, al autorului Gheorghe Postelnicu, fiind și un colaborator de seamă la publicația „Uscând o lacrimă”.

Cea mai nouă întâlnire a fost în februarie 2020, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Buzău In Memoriam „ Să ne amintim de Marin Ifrim”.

ION MACHIDON

Scriitorul, jurnalistul, criticul literar, dramaturgul

care în vremea când în  România se demola,

el construia o școală literară!

Scriitorrul, jurnalistul, dramaturgul, criticul literar, editorul Ion Machidon, s-a născut în Satul nou, comuna Urechești, județul Bacău, la 6 martie 1951. În vremea Școlii gimnaziale, la 13 ani, suferă un accident prin electrocutare. Urmează liceul, contabil-planificator în Orașul Voluntari de lângă București. După absolvirea liceului, o perioadă de timp, la insistențele scriitorului George Bălăiță, lucrează o vreme ca pontator la „Ferma zootehnică” din Urechești. Iar din anul 1979, este angajat pedagog la  Voluntari, pînă în anul 2000.

Debutează literar în februarie 1974, în revista „Ateneu”, la „Poșta paginii”, realizată de scriitorul Ovidiu Genaru, cu poeziile „La poarta vecinului bat”și „Noapte de toamnă”. În luna iulie 1975, în revistaa „Ateneu”, nr. 122, scriitorul George Bălăiță, îi face o prezentare.

A debutat în volum cu poezii „Vindecat de singurătate„, în 1992. De atunci scrie, scrie și tot scrie, ajungând la zeci și zeci de volume proprii, la zeci și zeci, volume antologice.

Este membru al Uniunii Scriitorilor. Este membru al Ziariștilor Profesioniști din România. Este Directorul editurii „Amurg Sentimental” al Cenaclului și revistei cu același nume. Când în România, majoritatea demolau, scriitorul Ion Machidon, construia. A construit și încă mai construiește Școli literare. Este una din valorile de astăzi al literaturii române.

Privitor la amintirile și mărturiile onorate prin cunoașterea acestui Mare scriitor, prin intermediul scriitorului Florin Grigoriu, a avut loc la Omagierea nașterii lui Mihai Eminescu din 15 ianuarie 2014. Ne-am cunoscut în „clipe de bucurie”.  Ne-am vorbit în „clipe de bucurie”, ne-am telefonat cu bucurie, ne-am întâlnit cu bucurie, fie la unele Ședințe ale Cenaclului „Amurg Sentimental”, fie la Cenaclul „Aghata și George Bacovia”. Am avut onoarea să fiu prezentat în volumul, cât o bibliotecă „Libertatea gândului de a scrie”, inclusive revista „Uscând o lacrimă”.Un alt volum în care m-am regăsit numindu-se „Scriitori pe care i-am cunoscut”. Volumele „Bucurii autocreate” și „Nu ucideți bucuriile”, au fost editate la editura „Amurg Sentimental”. Bucurii autocreate, s-au aflat pe rafturile editurii „Amurg Sentimental”, de la Târgul Internațional de carte GAUDEAMUS, în anul 2014. Iar volumul „nu ucideți bucuriile”, am avut onoarea să fie prefațat de maestru Ion Machidon. La Concursul „Tribuna Scriitorilor fără prejudecăți”, ediția a VI a, comisia de jurați, condusă de Președintele fondator al „Amurgului Sentimental”, mi-a oferit în data de 29. 08. 2015, o „DIPLOMĂ SPECIALĂ DE MERIT SCRIITORICESC”. Maestrul a scris o serie de cronici, la o serie de cărți pe care le-am creiat. Ne-a onorat cu prezența și la una din edițiile  Monumentului de la Ursoaia…  Mai recent, la „Salonul literar ediția  a III a„ din 18. 01. 2020, „Artă pentru Artă”, de la Ploiești, condus de maestru Ion Machidon, am primit o DIPLOMĂ. Desigur, multe din volumele mele îl are în prim plan pe Maestru, căruia îi mulțumesc din toată inima!

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

DUMITRU ISTRATE RUȘEȚEANU

Poet, prozator și dramaturg

Un dragobete de Bărăgan

Poetul, prozatorul și dramaturgul Dumitru Istrate Rușețeanu, s-a născut la 24 iulie 1952, în comuna Rușețu, județul Buzău. După liceu și după stagiul militar, s-a dedicat în întregime literaturii, contând aceasta cel mai de preț fapt. Chiar și când a lucrat la „Scânteia Tineretului” și pe unul din șantiere, creația personală, cititul, însemnau totul.

S-a staabilit o vreme și prin câteva Mănăstiri, povestind cu patos multe amintiri din interiorul acestora, dar, prefer să le scrie el, pe unele chiar le-a scris. Adevărata școală literară a absolvit-o prin diferite Cenacluri literare, de la tinreețe până la anii în care a acumulat întreaga experiență. A debutat cu poezie în Ziarul „Viața Buzăului”.

Printre volumele publicate putem consemna : „Maria Egipteanca”, „Restituiri și referințe critice, eseistul și poetul buzoian Ștefan Dima”, teatrul „Dansând pe cioburri”, „Dimitrie”, versuri…

Este Directorul revistei „Renașterea Rușețeană”. Un iubitor al bostănăriilor Bărăganului, un statornic al locurilor mirifice ale acestei zone, numindu-l, fără să greșesc, un Dragobete de Bărăgan. Eu, l-am citit în „„Viața Buzăului”, cu multă vreme înainte de-a ne cunoaște personal. Chiar la întrunirea unde Rușețu serba 50 de ani de alipire la județul Buzău, am venit la Rușețu cu o astfel de mărturie. Un ziar „Viața Buzăului” din 1974.

Amintirile și mărturiile noastre au trecut de mult granișaa a 15 ani. Ne-am cunoscut la Cenaclul din strada Umbrrelor, unde vreme de 7 ani am frecventat împreună, în marea majoritate, plini de bucurii. Una din mărturiile cuprinse și-n volumul „Poemul celor șapte (o viață…un om…o antologie)”, intitulată „Dumitru Negoiță, un punct de reper în haosul realității”, m-a determinat să vin cu mulțumiri către tizul meu, urându-I tot ce-mi doresc și eu. Dar lucrurile nu s-au oprit doar aici, am călătorit împreună și cu alți colegi de breaslă, la București, la Făurei, prin Buzăul nostru, la Lansări de cărți, precum și la alte manifestări literare și culturale. Ultima întâlnire a fost în februarie 2020, la Manifestarea de la Rușețu, cu privire la Aniversarea revistei „Renașterea Rușețeană”.

ȘTEFAN DIMA-ZĂRNEȘTI

Poetul care a absolvit

„Școala de îngeri”

Poetul Ștefan Dima-Zărnești, s-a născut în comuna Zărnești, județul Buzău. El, fiind nepotul reputatului profesor, filozof și scriitor Ștefan Dima, cel care și-a completat studiile la Viena.

Într-una din întâlnirile cu unchiul său care avea domiciliul în București, acesta i-a spus:

-         Să știi că din scris nu poți trăi. „Meseria-i brățară de aur”

Nepotul a înțeles dar nu a abandonat nici pasiunea poeziei, și – între 2 pauze de la servici, adună metaforele dându-le glas. Ori de câte ori l-am vizitat la atelierul de la Sala Sporturilor din Buzău, am observant că pe masa mașinii de cusut are un carnețel, un pix…

A debutat literar la vestitul „Cenaclu literar Al. Sahia” din Buzău și este autorul a 4 volume publicate„Școala de îngeri” 2005, „Cerul căzut pe gânduri” 2008, „Dansând cu fulgerul” 2009 și „Toiagul de lumini”.

Ne-am cunoscut cu prilejul lansării volumului „Tăcere galbenă”, a poetului Constantin Marafet, de la „Sala cu oglinzi” a Uniunii Scriitorilor” în anul 2005. Și de atunci, am frecventat împreună 7 ani, Cenaclul „Arcade & Armoni”, „Cenaclul din bar”, „Cenaclul de la marginea orașului”, din strada Umbrelor, gazda fiind poetul Nicolae Tudor. Cenaclul „Dorada”, condus de poetul Sorin Lalu. În anul 2008, în revista „Sens”, la pagina 17, poetul mi-a făcut o adevărată surpriză! Cu talent-i cunoscut și-o măiestrie debordantă, a cules câteva cuvinte din volumul „Mănăstirea din comuna pierdută”, le-a așezat cum știe el mai bine adresându-mi-le. Am fost în multe împrejurări laolaltă la lansări de cărți. Am fost însoțit și la București, la lansarea volumului „Pasiuni din amintiri”, moderat de scriitorii Florentin Popescu și Victor Gh. Stan. A participat și la Sfințirea Monumentului de la Ursoaia. A participat și la transformarea Casei părintești în Casă de Cultură, Ultima noastră întâlnire a fost în februarie 2020, în „Memoriam” Marin Ifrim..

Ca să enumăr doar vreo câteva, pentru care-i mulțumesc, bucurându-ne împreună de o sinceră prietenie.