Aţi auzit de grădina Maicii Domnului?

Cu siguranţă, vor răspunde mulţi dintre  iubitorii de România. Iubitorii istoriei şi-a Daciei în general...Apropo de Dacia, precum dvs., am auzit-o şi pe asta...că cineva doreşte să ajungă preşedintele României şi să schimbe denumirea din România în Dacia! 
O temeinică analiză privind Dacia, că de la daci ne tragem şi nu de la cei care ne-au cotropit pentru aurul din frumoasele noastre meleaguri, numai că ar fi multe de ştiut înainte de-a ne da în spectacol. 
Mai întâi trebuie să învăţăm s-o spunem ce este România?
Exact! Câţi dintre noi am învăţat să ştim - Ce-i România?
Ca un umil şi modest slujitor al condeiului cu ceva ani în urmă am învăţat de la PC pr.prof.dr. M.Milea că desfăcând cuvântul ROMÂNIA, putem obţine cuvintele - om în rai.
Aşadar! Dacă România-i formată din cuvintele - Om în rai, atunci vin şi vă întreb pe dvs. dragi cititori:
- Cine-i grădina Maicii Domnului?

Din vremea sciţilor sau după cotropirea Daciei?

De la Buzău, în pelerinaj cu cea mai rămas din CFR-ul de altădată, coborând la fosta gară, astăzi halta Vipereşti şi-n drum înspre puntea - pod de peste râul Buzău, la circa 2 - 3oo metrii (mai pe ocolite!) se poate ajunge în ,,Vatra satului Ursoaia'', la MOVILĂ.
 Ce-i Movila?Ori cum se spunea odată, la un ,,gorgan'' ori o ,,măgură'' de formă aproape conică, înaltă de circa 30 metrii. Despre care se spune că a fost ridicată de mână de om.
Gândindu-ne la o lucrare prezentată de O.G.Leca, putem să desprindem că, Astfel de movile pot să fie între judeţe, între moşii ori mai pot fi ,,morminte vechi de pe vremea epidemiilor, puncte de veghe ori cine ştie ce bogăţii să fie ascunse de-a lungul veacurilor''.
 Movila...despre care vorbesc, presupun că a fost cercetată de - Comisia monumentelor istorice. Şi, nu presupun gratuit ştiindu-se faptul că, vreme de ceva ani în urmă, de dinainte de-a se scrie monografia ,,Vipereşti comuna despicată'', o comisie ori cum s-a numit, a cercetat această zonă iar zvonistica, fie datorată săpătorilor, specialiştilor... spune că s-au găsit vase, corpuri umane dar nu aşezate într-o ordine şi alte găselniţe...ţinute deocamdată în ... secret! De vreme ce în toată promovarea privind TURISMUL pe Valea Buzăului s-a sărit comuna Vipereşti, comună cu- Două rezervaţii naturale din 15 în întregul judeţ.
Ce se mai ştie de către unii cercetători sunt unele presupuneri. Fie că această Movilă ar fi ridicată prin sec. II - IX, pe vremea Sciţilor (înainte de Hristos) ori prin vremea când Dacia a fost cotropită?

Amintire de peste sute de...ani!

 

Această cruce a fost utilizată şi  de un preot (rudă prin alianţă)
în zona Ialomiţei înainte de 1944

   Nu! Niciodată nu mi s-a întâmplat.

Amintirile nu mă chinuesc. Secretul ar fi, dacă se poate numi secret, că aleg amintirile care au o doză de iubire, de împăcare cu noi şi cu cei cărora le putem spune

- Iartă-i Doamne că nu ştiu ceea ce fac.

Bine a zis, cel care a afirmat că, unii trăiesc doar să mănânce, nu mănâncă să trăiască. Astăzi, aproape de marea sărbătoare, amintirile mi-au fost îndreptate înspre  un fost preot din zona Ialomiţa, pe nume Popescu, cel care din cauza nenorocirilor generate de ateii de după - Cel de al Doilea Război Mondial, ajunşi la cârma României supravegheată îndeaproape de cei de la răsărit, a fost nevoit pentru a-şi duce existenţa să se facă ceasornicar. Dintre amintirile lăsate,  nu anumite capace de ceasuri par a fi  luate-n seamă...crucea din imagine, moştenită de la bunicul celui pomenit, pare cea mai semnificativă.

Un exemplu pentru România de azi, România de ... ieri!

Din mărturii ale vremii

A fost odată-n România o perioadă când toţi din capul Statului român erau preocupaţi mai întâi de ţara-n care trăiau şi- apoi de Europa. Bălăcăreala de azi, din păcate, pornită de 9 ani de cel mai mare din capul Statului a ajuns să ne-o servească unele TV-uri ca  prioritatea numărul 1. Atunci, prin perioada interbelică, mas-media nu îmbrăţişa asemenea oribilitate, era mai întâi preocupată să redea precum hrană de ştiri ...economie!

Iată! dragii mei, preocuparea din anul 1934, acelora din mas-media, prezentate-n ziarul ,,Adeverul'':

Demersul Uniunii sindicatelor agricole - Au intervenit pe lângă Ministerul Finanţelor şi Ministerul Armatei, să nu se mai admită participarea  la licitaţiile publice a Fabricilor de stofe şi postavuri care nu şi-au îndeplinit angajamentele de-a cumpăra lâna indigenă. Aşa s-a putut valorifica, Lâna din ţară. 

O altă acţiune a fost modul de intensificare a culturii de plante textile, prin aclimatizarea bunbacului.

Tot în această perioadă a existat preocuparea de reconstituire a - Cartelului Zahărului.

Ministrul Finanţelor din acea perioadă D. Victor Slăvescu, prezenta detaliat, rezultatele împrumutului şi modul de repartizare a sumelor, prezentate-n Parlament.

Acestea-s doar câteva din multitudinea de ştiri privind modul de preocupare a acelora care răspundeau, cu toţii, de soarta ţării nu de reclamaţii europenilor, nu de bălăcăreală pentru putere, nu de promovarea negativului...nu...nu! 

Din consemnările unui cărturar buzoian

Spre sfârşitul anului 2012, am avut bucuria de-a fi părtaş la multe lansări de cărţi prin draga noastră România, de-a trăi pe viu bucuria acelora care plămădesc,  nasc şi botează câte un copil spiritual.Astăzi, mă voi opri la Lansarea din aula Bibliotecii Judeţene Buzău ,,Vasile Voiculescu'' a autorului ,,Consemnări publicistice'' (articole * comunicări * studii), nimeni altul decât Viorel Frâncu, având  ,,cuvânt de întâmpinare'', prezentat de scriitorul
Dumitru Ion Dincă, un binecunoscut membru al USR/Filiala Bucureşti.
Încă de la început scriitorul Viorel Frâncu, ne introduce în ,,170 de ani de presă la Întorsura Carpaţilor'', împărţind lucrarea în doi piloni:   Presa buzoiană şi râmniceană iar în partea a doua - Studii de istorie locală şi naţională.
Partea întâia, pe o întindere de 103 pagini prezintă - Prima gazetă religioasă din România şi întâia publicaţie buzoiană, numită ,,Vestitorul bisericesc''autor Dionisie Romano (fost episcop al Buzăului). Rămânând în sfera publicaţiilor, autorul ,,Consemnări publicistice'', prezintă  edituri şi tipografi începând din anul 1839 până-n 1989, trecând la presa economică, prezintă o serie de încercări publicistice ale vremiii. Se cuvine să amintim de publicaţia cea mai reprezentativă a anului 1906/20 februarie, numită ,,Comerţul'', nominalizând multe altele  până-n zilele noastre.
Presa  şcolară şi buzoiană, ocupă un alt loc  în paginile cărţii, precum politica, presa militară, toate gazetele nominalizând şi jurnaliştii, redând şi un tragic destin al unui tânăr poet şi ziarist Nicolae Panait. Sfârşitul primei părţi ne prezintă - Un reporter de război pe frontul de est, în persoana ziaristului George Pâslaru, nimeni altul decât tatăl celebrei Margareta Pâslaru.
Între paginile 104 - 204, în cea de a doua parte, Viorel Frâncu ne dă detalii privind participarea militarilor buzoieni la - Cel de al Doilea Război Balcanic din anul 1913 şi monumentul  ridicat de doctorul buzoian Petre Inotescu, la Telisiu Bulgaria. Mergând mai departe, scriitorul buzoian, nominalizează preoţi militari buzoieni, participanţi la cel de al Doilea Război Mondial, ierarhi căzuţi eroic...Despre un ,,Icar cu obârşii buzoiene'' dar şi despre o româncă soţie a Feldmareşalului Paulus, învins la Stalingrad...
O carte încărcată de istorie, un fel de lumină pentru gândurile noastre, altfel spus - Cine ştie trecutul ştie cum să iubească prezentul.

Anuar LSR/Filiala Vrancea

Al doilea volum al LSR/Filiala Vrancea, cu o prefaţă a binecunoscutului scriitor Gheorghe A. Neagu, membru al USR, director al revistei ,,Oglinda Literară''.

Iată! câteva spicuiri din prefaţa scriitorului amintit: 

,,Cei care n-au scos vreodată vreun volum colectiv sau nu s-au pus în slujba unei cauze vor avea mereu de cârtit ... Scriitorii cuprinşi în aceast volum sunt de departe recunoscuţi prin valoarea scrierilor lor în această parte de ţară şi cred că prin apariţia în această antologie pot aspira la un plus de recunoaştere spirituală ...

Mărturisesc, am emoţii şi mai ales că aştept cu nerăbdare o reacţie a publicului ce va avea acces la această antologie, angajându-mă să redau tiparului în revista Oglinda Literară...''

După prefaţă, scriitoarea Mariana Vicky Vârtosu, preşedinta filialei, argumentează:

,,Din totalul de peste 20 de membrii, au decis doar şapte să însemne creativ anul 2011, e foarte bine şi aşa!''.

Cei şapte prezenţi, nominalizaţi în ordinea din anuar sunt: Marcela Blaga; Constanţa Cornilă; Dumitru K. Negoiţă; Ion Micheci; Diana Sava; Fănică - Voinea Ene şi iniţiatoarea acestui proiect Mariana Vicky Vârtosu care încheie argumentul mulţumindu-i ,,susţinătorului nostru spiritual'' scriitorului Gheorghe Andrei Neagu. 

Pe viscol şi...zăpadă!

...doream să-i pun întrebări despre gândurile sale...reci! Fără să-mi închipui propia-mi descoperire...gândurile Emigrantului încărcate de furtună, mi-au îndepărtat posibilităţile şi, ce trebuia să fac? Nu mă puteam mândri cu astfel de...fenomene! Greu de crezut? Dacă-l vezi scund cât postul Sf. Petru şi Pavel, n-ai crede-n avansurile lui - Ce pase în furtună? Se fac avansuri vizibile dar blânde, astfel încât pe viscol, nici unul dintre rivali să nu devină agresor. După ce mai înţarcă viscolul, îl întreb:
- Unde duci florile?
- N-ai tu treabă sare Albanezul, ca şi când scaunul unde a vrut să se aşeze, ar fi fost plin cu ace. Vezi-ţi de sicriul tinereţii tale?
Până atunci atmosfera vioaie, se transformă ca-ntr-o maşină ce-a prins o tuse şi se opreşte. În dreptul nostru, de sub o căpiţă apare un câine, cu-n picior sucit care, odată cu căscatul se lungeşte şi, cu ochii sticloşi bând la viscol, uitându-se la cer, precum lupii pe zăpadă, urmărind pornirile nestăpânite ale Emigrantului, începe:
- Hauu...Hauuuu...hau!