sâmbătă, 13 noiembrie 2021

Un Dicționar cu titlul în foiță de aur

 Dacă în anumite privințe se spune că „Banatul e fruntea”, atunci de Moldova ce se poate spune? Desigur, se pot spune multe. Privitor la cultură, privitor la literatură, este absolut real că mulți moldoveni au băut apă după Uriașul Mihai Emiescu. Și, uite așa din moldovean în moldovean, s-au născut, au trăit și încă mai trăiesc urmași.

  Cunosc, precum și dumneavoastră, mai multe exemple iar în acestă cronică vă voi aminti de: Dicționarele lui Constantin Toni Dârțu,de la Iași, numite „Personalități române și faptele lor”. Dicționare elogiate de Adrian Păunescu și nu numai. De atunci au apărut o multitudine de Dicționare, dar, pentru a fi corect că prin adăugarea unor criterii de către coordonatorul MILENARIUM, Gheorghe A Stroia, membru al Academiei Americano-Române,  care la gândit, la pregătit, a îmbrăcat titlul în foiță de aur, făcându-l împărătesc, dacă mai adăugăm și grafica, atunci Dicționarul poate fi așezat undeva sus...sus...cât mai sus!

  Revenind la MILENARIUM, editura Armonii Culturale, numit de coordonatorul său: „Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III lea”, cuprinde 3 volume. Noi, ne vom opri la volumul III, un volum format A4, cu greutate (2 kg) și la propriu  și la figurat. Un Dicționar care cuprinde 71 de scriitori:

Adrian Artene; George Rîurel Bălan; Sorin Bălășcău; Nicolae Bănicioiu; Lucia Bățmândru; Viorel Birtu-Pîrăianu; Claudia Bota; Cornel Boteanu; Eugenia Calancea; Melania Caragioiu Rusu; Ion Căliman; Elena Călugăru-Baciu; Ioan Ioan Căprăroiu; Sabin Ion Cerna; Mihaela Dana Chioariu; Zamfira Ciobanu; Maria Ciubotariu; Grigoraș Ciocan; Mihail Coandă; Teodora Cosmina Coloja; Miriam Nadia Dăbău; Caliopi-Alina Dinu; Titu Dinuț; Maria Dodu; Claudiu Dumitrache; Mircea D. Dumitrescu; Eugen Duță; Victoria Furcoiu; Galina Furdui; Georgiana I. Gheorghe; Angela Irina Ghintuială; Maria Giurgiu; Lidia Grosu; Ionel Ilie; Lucian Ioniță; Filuș Julea; Ludmila Maciuga; Victor Manole; Vasile Dan Marchiș; Teodor Meșină; Angela Mihai; Constantin Mironescu; Geta Mocanu; Maria Negoiță-Popa; Dumitru K Negoiță; Constantin Oancă; Eugen Oniscu; Aurel Pănican; Mariana Popa-Potaisa; Viorrica Popescu-Cojocaru; Doina Postolachi; Petre Prioteasa; Limona Rusu; Florian Saioc; Florentina Savu; Ileana Spineanu Morega; Gabriela Stanciu Păsărin; Alexandru Stănciulescu-Bârda; Maricica Stroia; Maria Ileana Tănase; Aida Timar; Arpad Toth; Ana Tudor; Aurel Vasilică; Ioan Vasiu; Amelia Vlădescu; Ioana Voicilă Dobre.

  Dicționarul scriitorului și academicianului Gheorghe A Stroia, care prin cerințele de participare, a generat un sol literar! Un sol literar care poate mobiliza scriitorii, dacă ne gândim:

-          „La ce bun poate fi ce ai în suflet, dacă de aici nu poți scoate nici un folos?”

  Un sol literar care să reseteze gândurile acelora care spun: - Mai există astăzi ardoare, vervă? Mai poate fi ceva nou? Mai există tinerețe...viitor? Mai poate fi ceva nou și bun pe pământ?

  Un sol literar care prin curaj, demnitate, credință și profesionalism, Gheorghe A Stroia, cred că a dorit și dorește să atingă „Paradisul Contemplației”. Un Paradis prin care munca sa să poată să aducă o justificare, iar cei la început de  drum cât și cei cu vechi state care cuprind 71 de scriitori, să trăiască gustul literar românesc, neoprindu-se!

  Un sol literar din care coordonatorul și colaboratorii săi pot savura dăruind delicii pline de puritate inimii, dăruind gusturi încărcate cu bun simț, dăruind credință acelora care cred în ea, dăruind o limpezime a haosului care ne apasă! 


vineri, 19 februarie 2021

La Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu” Buzău

  Regina literaturii județului Buzău nu poate fi altcineva decât Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”, condusă de Directorul Sorin Burlacu. 

  Ieri, 17 februarie 2021, Autorul născut în comuna lui „Ion Caraion”, vecin cu, comuna lui „Vasile Voiculescu”, s-a deplasat la sediul actual al Bibliotecii Județene, împreună cu câteva volume. Întâmpinat de Directorul Bibliotecii, Autorul născut în comuna lui Ion Caraion, azi comuna pierdută, după ce a înmânat antologia „Fântâna buzoiană”, volum prefațat de Gheorghe Postelnicu (USR), despre care, Președintele Național al Ligii Scriitorilor, Al. Florin Țene, membru al Academiei Americano-Române, în articolul domniei sale a spus că reprezintă „O pagină de istorie în Literatura Română”, s-a discutat despre Lansarea la Buzău a 5 volume. Ceva curios! Dar, pentru liniștea cititorilor, aceste volume care pot fi împărțite în: 

* Două înainte de complexa și complicata operație.  

* Alte trei după complexa și complicata operație. 

  Așadar, după cum se poate deduce din această împărțire înainte de operație, autorului nu i-a stat gândul la cele 2 volume iar după operație Pandemia ne-a oprit. 

 Desigur, așa cum ne precizează și domnul Director, astăzi, dăruind Bibliotecii 4 volume, în eventuala lansare, botezul, a celor 5 volume, dacă îl adăugăm și pe cel care deja se naște la o editură buzoiană, va avea loc în situații speciale. Adică, cu mască și maxim 15 persoane. 

  Amintind de luna octombrie a anului trecut, atunci când la o Emisiune TVCampus, intitulată „Clubul Artelor”, de binecunoscutul jurnalist Titi Petre, când, printre altele preciza: 

„- Doamnelor și Domnilor, vă prezentăm un scriitor buzoian, mai mult cunoscut în țară decât la noi ...”.

  Iată, dragi cititori că binecunoscutul jurnalist Titi Petre, avea dreptate. Dacă din anul 2007, de la botezul volumului „Mănăstirea din comuna pierdută”, chiar dacă ai mai scris 17 volume, nu mai lansezi cărți la lăcașul reginei literaturii de 14 ani, la ce să te aștepți. Paisprezece ani! Ce trece vremea? 

 Revenind, vorba marelui povestitor Ion Creangă, nu știu alții ce... simt! Dar pentru mine drumul la Bibliotecă și discuțiile privitoare la literatură purtate împreună cu domnul Director în acest lăcaș, au însemnat o bucurie, iar privitor la mască, am plecat cu gândul că vom ajunge repede să trăim vremuri mai bune.



 

miercuri, 13 ianuarie 2021

Doi prieteni care m-au ... certat!

 Deși au trecut 5 ani de la editarea și tipărirea volumului „nu ucideți bucuriile”, editura Amurg Sentimental București 2016, m-am pomenit cu câteva surprize. Pot spune, de proporții asemănătoare c-o escaladare a unor numeroase trepte. Dar, mai întâi să vă spun, dragi prieteni - Ce-i cu această carte „nu ucideți bucuriile”? Așa cum am afirmat este un volum, prefațat de regretatul scriitor și jurnalist Marin Ifrim, posfațat de un „Clasic în viață”, amintit în volumul „Comentarii la Cele 10 porunci”, editura Izvorul Cuvântului 2020, autor Un General al Literaturii Române. Apreciat în vremea anului 2016, de o valoroasă epigramistă buzoiană, dar, și de redactorul șef al revistei „Întrezăriri”. Revenind la prietenii care m-au certat, am să vă spun un scurt episod:  - Mi-au cerut insistent volumul. Desigur, am răspuns că am să-l caut prin eele 2 biblioteci personale și, dacă voi găsi dubluri îl voi oferi cu mare drag. Însă, răspunsul meu nu a fost atât de mulțumitor după cum m-am așteptat. Prietenii m-au întrebat.; - Ce s-a întâmplat? Ce să se întâmple, l-am oferit. Și, uite așa am intrat în amănunte! După ce mai spun că 3 volume au fost distribuite la „Primăvara poeților, unde au fost...ucise! îmi amintesc despre o mare parte cum au fost oferite. Dar, prietenii nu se opresc și-mi spun: -  Păcat, mare păcat de acest volum  că l-ai oferit pe la cine nu trebuie. Poate nici tu nu ți-ai dat seama ce ai avut și ce ai pierdut! !  

joi, 31 decembrie 2020

Anul 2020 la bilanț

* Anul 2020 a început cu participarea la întrunirea de la Ploiești, de la Casa Corpului Didactic, având ca temă „Eminescu în peisajul cultural românesc, la 170 de ani de la naștere”. * Am intrat în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. * În februarie, împreună cu Directorul Casei de Cultură din Buzău am pregătit întrunirea „Să ne amintim de Marin Ifrim”. * Și, a început ... Pandemia! Pandemie ... Pandemie, ce rău ți-am făcut noi ție? * În martie-aprilie, am avut mari probleme de sănătate și, datorită Distinșilor medici: Pîslaru, Pârvu din Franța și a celui care m-a operat medicul Tănase și echipa sa, am putut scăpa cu viață. După 9 ore pe masa de operație mâna pricepută a medicului Tănase și echipa sa, a făcut să mai pot fi astăzi pe aici! Un miracol. Mare miracol! * După venirea din spital, odată cu refacerea am creat volumul „Bucurii din lumea cărților”. Am predat Președenția și Filiala LSR Buzău. * Am lucrat și am creat volumul „Izbânda micului țăran”, lansat la Muzeul Național al Literaturii Române. * Am participat la câteva întruniri literare și culturale la Buzău. * Am continuat cu editarea și tipărirea unor numere ale revistei „Uscând o lacrimă”. * Am primit câteva diplome și-o plachetă, mulțumindu-le la timpul potrivit inițiatorilor. * Și, am scris ... și, am scris! Concluzie. Mergând la locuri potrivite, anul a început frumos iar după miracolul generat de medicii salvatori, am înțeles de la Bunul Dumnezeu că atunci când primești și amar știi și mai mult să apreciezi dulcele!

vineri, 11 decembrie 2020

O filă, printre altele, din calendarul UZPR care ne-a împrospătat amintirile

După 113 ani a fost adus ... acasă

 IUNIE 

Uneori faptele din viață ne demonstrează că nimic nu-i întâmplător. De câteva zile am primit de la coordonatorul Filialei „Pamfil Șeicaru” Buzău, jurnalistul și scriitorul Stan Brebenel, Calendarul UZPR. Chiar dacă afară era frig n-am avut răbdare până acasă și l-am citit, așa cum o fac destul de des, mergând pe străzile Buzăului, 
Așa cum se știe, ianuarie 2021, ne prezintă pe: Redactorul șef al ziarului „Timpul” din 1877, MIHAI EMINESCU, pe un soclu din Galați.  În februarie, ne prezintă pe fondatorul gazetei „Curierul Românesc” (1829) și suplimentul „Curierul de ambe sexe” (1837), ION HELIADE RĂDULESCU, pe un soclu din Piața Universității din București. În luna martie, ne prezintă fondatorul gazetei „Albina românească”(1829) și suplimentul „Alăuta românească (1837), GHEORGHE ASACHI, pe un soclu din Iași. 
În luna aprilie, ne prezintă întemeietorul „Gazetei de Transilvania”(1838)  și-a suplimentului „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1838), GEORGE BARIȚIU, pe un soclu din Sibiu. 
În luna mai, ne prezintă pe fondatorul ziarului „Pruncul Român” (1848) și „Românul” (1857), CONSTANTIN ALEXANDRU ROSETTI, pe un soclu în Piața din București care-i poartă numele.
În luna IUNIE, ne prezintă pe fondatorul ziarului „Universul” (1884),  LUIGI CAZZAVILLAN, pe un soclu dintr-un Parc din București care-i poartă numele.
Ca ziarist buzoian permiteți-mi să zăbovesc mai mult. Așa cum am început, vorbind că unele fapte din viață ne demonstrează că nimic nu-i întâmplător, Directorul ziarului „Universul”, Luigi Cazzavillan, a contribuit la Înălțarea Monumentului Iorgu Cosma de la Cernica, din anul 1902. Iorgu Cosma, fiind un buzoian care a luptat în Războiul de Independență, primind „Steaua României”, din mâinile lui Carol I, și „Crucea Sf. Gheorghe”, din mâinile Țarului Rusiei Alexandru al II lea, fapte prezentate de gazetar.
Revenind la bravul jurnalist Luigi Cazzavillan, publicația sa, numele său trăiesc și în volumele:
„Uscând o lacrimă”, „Poemul celor șapte (o viață...un om...o antologie”, „Despre adâncuri și prezent (dialoguri și lumina de la Cernica”, „Monumentul de la Ursoaia”.
   Eroul, preaslăvit de Directorul de la „Universul”, dar și gazetarul de aici, P. Macarie, trimisul lui Luigi Cazavilan, a participat la „Grandioasa demonstrație de solidaritate”, ce-a avut loc la Catafalcul îmbrăcat în Draperie tricoloră a viteazului-monah Iorgu (Gherasim) Cosma..
După 113 ani, revista „Uscând o lacrimă”, ajutată de Asociația „Origini”, de Parohia Tronari și Primăria Viperești, a  adus acasă viteazul erou-monah, pe un Monument din curtea Școlii Gimnaziale din Ursoaia, comuna Viperești, județul Buzău. 
    Tot în această vreme a filei de calendar a UZPR, anul acesta, se va serba și 8 ani de la nașterea revistei „Uscând o lacrimă”. Titlul preluat din volumul cu numărul 7, volum care-l pomenește și pe ziaristul Luigi Cazzavillan. 
    Sunt cu mult mai multe de spus privitor la această filă de Calendar al UZPR., unde o zicala din bătrâni care ne spune  că: -  Bine faci, bine găsești! Poate fi mereu de actualitate.

marți, 17 noiembrie 2020

Despre revista UZP, nr. 19/2020


 

Astăzi, într-o zi de noiembrie care încă nu se îndură să golească toți pomii, toți copacii de îmbrăcămintea lor, m-am deplasat în zona Unirii-Nord pentru a primi publicația editată de UZPR, de la coordonatorul Filialei Buzău „Pamfil Șeicaru”, scriitorul și jurnalistul Stan Brebenel, publicația cu nr. 19/2020. După primire am simțit câteva clipe o trăire încărcată de mândrie dar și bucuria că o reparație morală a aprins o flacără! O flacără strălucitoare să văd coperta cu poza marelui gazetar buzoian Pamfil Șeicaru.

  Din zona Unirii-Nord și până în Strada Dorobanți I, la domiciliul de la apartamentul 17, deja am ajuns să frunzăresc întreaga revistă, iar ajuns  acasă am început să o citesc pagină cu pagină, începând cu întrebarea: „Cum evaluați parcursul Uniunii în ultimii 5 ani?”, „Jurnalistul și verticalitatea. Pledoarie pentru profesionalism”, autor Mădălina Corina Diaconu, „Un nou început, al Consiliului Director al UZPR”, autor Teodora Marin.

Privitor la „Masa rotundă a Consiliului Consultativ al UZPR”, aricolele prezentate de majoritatea împuterniciților sau de reprezentanții filialelor, pledează  înspre:

·           Informații corecte (vezi, Vasile Filip, Filiala „Ion Slavici”Arad).

·           Jurnalismul să rămână național (Elena Câmpan, Fil. Bistrița-Năsăud)

·           Depistarea știrilor false (Radu Levârdă, Sector 3, București).

·           În textele publicate jurnalistul să prezinte numai adevărul (Stan Brebenel, „Pamfil Șeicaru” Buzău)

·          Legătura cu presa de limba română din afara granițelor (Mircea Pospai,        Craiova)

·          Viitor înspre jurnalistica brașoveană (Ion Pamparău, Brașov)

·          O atenție mărită produsului jurnalistic (Ion Damaschin, Constanța)

·          Implicarea în combaterea practicilor manipulatoare în presă (Valentin Uban, Fil. „Clubul MAI”)

·          Cum răspundem provocărilor depinde de valorile profesionale (Dorina Șcaverdia „Ștefan Naciu”, Caraș-Severin)

·         Jurnaliștii să se regrupeze după modelul înaintașilot (Maria Stanciu, Galați)

·         Susținerea proiectelor de educație și inițiative ale tinerilor (Grigore Radoslovescu, Iași)

·         Adepții jurnalismului de influiență, impact, opinie (Paulian Buicescu, Olt)

·         Extinderea UZPR în toate țările cu emigrație română numeroasă (Teodor Damian, New Iork, SUA)

·         Să promovăm în oline și să ni le asumăm valorile privitoare la UZPR (Claudius Dociu, Prahova).

·         Să oprim hemoragia de știri false...” (Ion David „Valeriu Braniște”, Timiș)

·         Fără un sistem de distribuție presa nu poate funcționa (Mircea Bițu, Sibiu)

·         Respectând codurile deontologice (Petrică Butuc, Vrancea)

·          Reușind să se opună conceptului de dirijare a presei (Teodora Smolean, „Libertatea”, Pancevo, Serbia).

   În cadrul „Condeie și penele”, autorul Dorel Vidrașcu ne prezintă „Sărbătoare jurnalistică și literară la Slănic de Argeș”.

   „Codul deontologic al Jurnalistului profesionist”, autor General de brigadă (rtr) Gheorghe Văduva. „Etica actului jurnalistic”, ne este prezentată de 16 componente numite: Obiectivitatea, adevărul, imparțialitatea, calitatea, legalitatea, perseverența, integritatea, loialitatea profesională, libertatea, operativitatea, respectul persoanei, creativitatea jurnalistică, implicită, responsabilitatea, igeniozitatea, integralitatea.

   La pagina 37, se vorbește despre: „Uniunea și Diaspora – Punți de legătură pentru toți românii”.

   La „Reflecții”, Eliade Bălan, a scris articolul „Nevoia de echilibru în jurnalism”, iar Corneliu Vlad a scris „Presa adevărului și presa interesului”.

   Începând cu pagina 40 ni se prezintă articolul „De la gazetăria de front la Frontul social media”, autor Gheorghe Văduva.

   Privitor la „secvențe de biografie jurnalistică...Viorel Sălăjan”, autor Corneliu Cârlan.

   Între „Iluzie și deziluzie – Proclamația de la Timișoara”, autor Ioan David.

La rubrica „Seniori ai presei”:

·         Geanina Iovănescu prezintă un interviu cu publicistul și scriitorul Emil Șimăndan la 80 de ani.

·          Mircea Pospai ne prezintă un articol „Dumitru Radu Popescu la 85 de ani”.

·           Daniela Gâfu, prezintă o recenzie despre Dumitru Buțoi.

La capitolul „Portrete”, Marian Nencescu, ne prezintă articolul „Un jurnalist metafizic”=- Nae Ionescu”.

În „Memoriam”, Tudor Cătineanu, ne prezintă pe Gheorghe Verman.

La „Scenarii”, Corina Popescu, ne prezintă „Breaking News (Film artistic românesc 2016, regia: Iulia Rugină).

Și, revista se încheie prezentând: „Povești cu și despre ziare”, autor Roxandra Istudor.

Revenind la Filiala „Pamfil Șeicaru” Buzău, coordonată de scriitorul și jurnalistul Stan Brebenel, care apăsat ne spune că:

- Jurnalistul, musai trebuie să publice texte prezentând doar adevărul.

   O poziție la care sunt sigur că toți jurnaliștii sunt de acord pășind adânc pe acest făgaș. De altfel, Cultul muncii neapărat trebuie să stea la masă alături de Cultul adevărului. Mergând pe acest făgaș al Cultului adevărului pe care cu multă sinceritate îl îmbrățișez, aș dori să mai adaug câteva activități individuale chiar din activitatea pe care am desfășurat-o după dificila operație care mi-a extirpat o tumoră. După această situație am reușit să mă pot bucura de metoda compensației. Mai concret, după amar am primit și un borcan cu  miere pe care l-am împărțit cu prietenii generând o serie de realizări:

·        Scoaterea de la tipar cel de al 22 la volum „Bucurii din lumea cărților”, ed. Editgraph 2020, împărțit pe la câțiva prieteni ocazionali, neputând altfel din cauza Pandemiei).

·        Scoaterea de la tipar a propiei reviste „Uscând  o  lacrimă”, anul VIII, nr.80 – 83, 2020 și împărțită la cunoștințe, prieteni, curioși, cârcotași...

·        Scoaterea de la tipar a volumlui „Izbânda micului țăran”, ed. UZP, 2020 și Lansarea acesteia în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române, în cadrul Seratelor „Eminescu Jurnalistul”. Lansare moderată de Domnul Președinte al UZPR, Doru Dinu Glăvan.

·        Participarea la TVCampus, la Emisiunea „Clubul Artelor” („Arta ipocriziei”) coordonată de jurnalistul și analistul Titi Petre.

·        Participarea la Studioul ASCIOR, condusă de Nicolae Mușat.

Revenind la acest număr 19 al publicației UZP, publicație care în cele 56 de pagini sunt redate știri de calitate, nevoia privitoare la echilibru în jurnalism, necesitatea adevărului în presă, opinii prezentate de majoritatea  filialelor, respectul față de foști și actuali seniori care s-au jertfit întru cuvânt ... A ridicat stacheta sus, sus ... Tot mai sus.

          Dumitru K Negoiță,

Președinte fondator al Filialei Buzău, LSR, membru UZPR.

joi, 1 octombrie 2020

Izbânda micului țăran

   Într-o țară unde de pe pozițiile cele mai înalte se sădește ură, un Mic țăran plecat de acasă de la Ursoaia de pe Valea Buzăului să scape de sărăcie cu deviza muncă, și-a găsit o potecă. Chiar dacă pe aceasta a întâlnit mulți mărăcini n-a abandonat-o a continuat să meargă și a mers, și-a mers până a dat de-o lumină. Bucuros, a dorit să împartă această lumină cu mulți din breasla sa, cu mulți apropiați, dar, mulți dintre acceștia încă n-au înțeles o astfel de onoare. Cu atât mai bine că l-a determinat să meargă și mai departe. Și, în ciuda unor mari obstacole, a mers până acolo unde a putut sădi cele mai rezistente împliniri.
 

vineri, 17 aprilie 2020

Amintiri cu scriitorii cunoscuți


GIREL BARBU
Poetul, prozatorul, epigramistul, criticul literar
inspirat de un aer limpezit
dintr-o bucată de cer!

Poetul, prozatorul, epigramistul Girel Barbu, s-a născut pe 2 martie 1952, în satul Pinu, comuna Brăiești, județul Buzău. După absolvirea Școlii Gimnaziale din comuna natală, învață la „Colegiul Tehnic Buzău”.
 După absolvire, o vreme lucrează pe Șantier și, atras ca un magnet de zonele mirifice ale acelor rare frumuseți, gen „Trovanții” și nu numai,  din zona nașterii, se stabilește în satul Pinu. Zonă de unde s-a inspirit și se inspiră adânc, surprinzându-ne de fiecare data. Cu alte cu cuvinte, graiul românesc fiindu-i prieten, sucește și învârtește cuvintele, uneori mult mai mult decât „viața lor o cere”.
A fost membru al Cenaclurilor „Al. Sahia” de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. și „Ampreta” Buzău.
A publicat încă de tânăr în „Viața Buzăului”. Este un bun cunoscător și iubitor al religiei Ortodoxe, publicând multe volume și-n acest domeniu, precum Monogrrafia „Mănăstirea Pinu”, „Poezii creștine”…A publicat „Aforisme”, dar și „Cântece deocheate”… A scris despre „Trovaanți”. Despre „Moș Tarccoci”…Cert este că ne surprinde de fiecare data.
A fost cel care în vremea de dinainte de 1989, a lansat foaia literară „Prietenia”.
Privitor la amintiri și mărturii, vorbeam că poetul, prozatorul, epigramistul și criticul literar, te surprinde de fiecare data, nici eu n-am fost ocolit, fiind profund onorat de cronica pe care am primit-o și astăzi stă mărturie într-un număr din revista „Uscând o lacrrimă”. Este vorba despre cronica făcută la volumul „Bucurii autocreiate”, pentru care-i mulțumesc. Ne-am și întâlnit de câteva ori la manifeestări în Buzău,  Ultima data, ne-am întâlnit la Pârscov la lansarea volumului „Jurnal Pârscovean”, al autorului Gheorghe Postelnicu..


joi, 16 aprilie 2020

Amintiri cu scriitorii cunoscuți



ELENA CĂPĂȚÂNĂ
Scriitoarea și îndrumătorul cultural
un fost profesor Universitar

Scriitorul și îndrumătorul cultural Elena Căpățână, s-a născut la 25 martie 1956, în comuna Deocheți-Rediu, județul Vrancea. A absolvit liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.  Tot la Iași a absolvit și Facultatea de Electronică și Telecomunicații.
S-a stabilit în Buzău lucrând împreună cu soțul la Întreprinderea „Metalurgica”, în calitate de ingineri Electroniști.
A debutat literar cu volumul „Bucuria primăverii” 2011.
A colaborat la publicații literare, precum: „Poarta amintirilor”, „Uscând o lacrimă”, „Aripi”, „Orizonturile Bucuriei”, „Astra Clujeană”, „Contraste culturale”.
Scriitoarea și îndrumătoarea culturală Elena Căpățână, este o îndrăgostită a teatrului, este o fostă profesoară Universitară, iubitoare de românism și România. Iubește cultura ca pe propia-i ființă, uneori, mă întreb? Unde-ar fi fost România astăzi, unde ar fi fost Buzăul nostru dacă astfel de oameni și-ar da mâna și ar impune un punct de vedere atât de adânc încât să vină și-n percepția acelor rudimentari!
A făcut și face parte din difeerite Asociații culturale și istorice care au ca domeniu de activittate reconstrucția României și așezarea valorilor pe piedestalele acestora.
Din anul 2011, cu mici întreruperi, continua seria volumelor creiate, editate și tipărite, ajungând la 9 volume.
Este membru al Ligii Scriitorilor, filiala Buzău, ocupând poziția de secretar al acestei Asociații.
Amintirile și mărturiile privind această scriitoare sunt dintre cele care și le-ar dori toți cei care, așa cum spunea Tudor Arghezi, știu să-i ofere prieteniei. Cu alte cuvinte oamenii care au înăscut cultul muncii, știu întotdeauna să-i ofere prieteniei drepturile ei. La Ligă știe, vrea și poate. La întruniri este prima.
La revista „Uscând o lacrimă”, a participat la multe aniversări. Este una dintre cei mai utile colaboratoare.
Asemeni la sfințirea Monumentului de la Ursoaia și la alte întruniri de aici la care a participat, s-a înumărat printre personalitățile importante care au dat glas acestor Manifestări..
La transformarea în Casă de Cultură a casei din Ursoaia, fiind omul surprizelor pline de bucurii, pline de emoții, nici pe mine nu m-au sărit, drept pentru care mă aplec și-i mulțumesc.


miercuri, 15 aprilie 2020

Amintiri cu scriitorii cunoscuți




GHEORGHE POSTELNICU
Scriitorul, jurnalistul, criticul literar
Urmașul lui Vasile Voiculescu.

Scriitorul, jurnalistul, criticul literar Gheorghe Postelnicu, s-a născut la 20 august 1947, în comuna Pârscov. După absolvirea liceului din Pătârlagele, a continuat cu studiul la Filologie la Institutul Pedagogic din Constanța.
După absolvirea Facultății, vreme de 12 ani a lucrat ca profesor într-o localitate din județul Tulcea, numită Dăeni. Din anul 1980, devine profesor de limba română la Pârscov, județul Buzău.
A debutat cu versuri și recenzii în volume colective „Tribuna Școlii”, „O Tulce literară”, „Convorbiri didactice”.
Debutul editorial a însemnat romanul „Vâsla de aur”, în anul 2006. A scris mai multe romane, proză scurtă, critică literară. Multe volume de excepție precum, mai nou,„Jurnal Pârscovean”.
Este fondatorul și redactorul șef al publicației „Întrezăriri”, o  revistă de știință și istorie care s-a impus prin calitățile colaboratorilor și a redactorului șef, pe întreg cuprinsul României.
Prin tot ce face scriind, Gheorghe Postelnicu, este un demn urmaș al lui Vasile Voiculescu.
Este membru titular al Uniunii Scriitorilor și Membru de Onoare la Liga Scriitorilor, filiala Buzău
Amintirile și mărturiile privitoare la profesorul și scriitorul Gheorghe Postelnicu, m-au onorat și m-au bucurat ori de câte ori ne-am adunat. Pe lângă legarea aceasta de literatură, ca vecini de comune, avem și un deziderat, acesta fiind legătura comunei Pârscov cu partea stângă a comunei Viperești, zona fostei comune Rușavățu, pe care o dorim de ani, să se întâmple chiar în vremea noastră,legată de comuna Pănătău, în zona Măguricea, și de aici la Mănăstirea Cârnu. Deja asfaltarea de aproximativ 6 Km, s-a și întâmplat. Doamne ajută! Literar vorbind, o mărturie de acest gen poate fi întâlnită în Dialogul lui Gheorghe Postelnicu și Dumitru K Negoiță. Dialog care se găsește, fie în revista „Întrezăriri”, fie în revista „Uscând o lacrimă”. Fapte asemănătoare pot fi întâlnite în volumul „Jurnal Pârscovean”.
Dar, amintirile și mărturiile nu se opresc aici. La lansarea volumului „Orizontul din Deal”, nu numai că sriitorul a fost prezent împreună cu Distinsa Doamnă Postelnicu, a și scris o cronică volumului amintit, trecut în publicația „Întrezăriri”. De asemeni am fost onorați de prezența Domniei Sale și la Sfințirea Casei de Cultură Ursoaia. Și la Lansarea volumului „Emoția copilăriei”, a elevei Ioana Maria Vârlan, de la Cenaclul celor 7 Arte „Ștefan Bârsănescu”. Desigur, am trait și bucuria Lansării volumului „Jurnal de Pârscov”, al autorului Gheorghe Postelnicu, fiind și un colaborator de seamă la publicația „Uscând o lacrimă”.
Cea mai nouă întâlnire a fost în februarie 2020, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Buzău In Memoriam „ Să ne amintim de Marin Ifrim”.

marți, 14 aprilie 2020


ION MACHIDON
Scriitorul, jurnalistul, criticul literar, dramaturgul
care în vremea când în  România se demola,

el construia o școală literară!
Scriitorrul, jurnalistul, dramaturgul, criticul literar, editorul Ion Machidon, s-a născut în Satul nou, comuna Urechești, județul Bacău, la 6 martie 1951. În vremea Școlii gimnaziale, la 13 ani, suferă un accident prin electrocutare. Urmează liceul, contabil-planificator în Orașul Voluntari de lângă București. După absolvirea liceului, o perioadă de timp, la insistențele scriitorului George Bălăiță, lucrează o vreme ca pontator la „Ferma zootehnică” din Urechești. Iar din anul 1979, este angajat pedagog la  Voluntari, pînă în anul 2000.
Debutează literar în februarie 1974, în revista „Ateneu”, la „Poșta paginii”, realizată de scriitorul Ovidiu Genaru, cu poeziile „La poarta vecinului bat”și „Noapte de toamnă”. În luna iulie 1975, în revistaa „Ateneu”, nr. 122, scriitorul George Bălăiță, îi face o prezentare.
A debutat în volum cu poezii „Vindecat de singurătate„, în 1992. De atunci scrie, scrie și tot scrie, ajungând la zeci și zeci de volume proprii, la zeci și zeci, volume antologice.
Este membru al Uniunii Scriitorilor. Este membru al Ziariștilor Profesioniști din România. Este Directorul editurii „Amurg Sentimental” al Cenaclului și revistei cu același nume. Când în România, majoritatea demolau, scriitorul Ion Machidon, construia. A construit și încă mai construiește Școli literare. Este una din valorile de astăzi al literaturii române.
Privitor la amintirile și mărturiile onorate prin cunoașterea acestui Mare scriitor, prin intermediul scriitorului Florin Grigoriu, a avut loc la Omagierea nașterii lui Mihai Eminescu din 15 ianuarie 2014. Ne-am cunoscut în „clipe de bucurie”.  Ne-am vorbit în „clipe de bucurie”, ne-am telefonat cu bucurie, ne-am întâlnit cu bucurie, fie la unele Ședințe ale Cenaclului „Amurg Sentimental”, fie la Cenaclul „Aghata și George Bacovia”. Am avut onoarea să fiu prezentat în volumul, cât o bibliotecă „Libertatea gândului de a scrie”, inclusive revista „Uscând o lacrimă”.Un alt volum în care m-am regăsit numindu-se „Scriitori pe care i-am cunoscut”. Volumele „Bucurii autocreate” și „Nu ucideți bucuriile”, au fost editate la editura „Amurg Sentimental”. Bucurii autocreate, s-au aflat pe rafturile editurii „Amurg Sentimental”, de la Târgul Internațional de carte GAUDEAMUS, în anul 2014. Iar volumul „nu ucideți bucuriile”, am avut onoarea să fie prefațat de maestru Ion Machidon. La Concursul „Tribuna Scriitorilor fără prejudecăți”, ediția a VI a, comisia de jurați, condusă de Președintele fondator al „Amurgului Sentimental”, mi-a oferit în data de 29. 08. 2015, o „DIPLOMĂ SPECIALĂ DE MERIT SCRIITORICESC”. Maestrul a scris o serie de cronici, la o serie de cărți pe care le-am creiat. Ne-a onorat cu prezența și la una din edițiile  Monumentului de la Ursoaia…  Mai recent, la „Salonul literar ediția  a III a„ din 18. 01. 2020, „Artă pentru Artă”, de la Ploiești, condus de maestru Ion Machidon, am primit o DIPLOMĂ. Desigur, multe din volumele mele îl are în prim plan pe Maestru, căruia îi mulțumesc din toată inima!

luni, 13 aprilie 2020

Amintiri cu scriitorii cunoscuți



DUMITRU ISTRATE RUȘEȚEANU
Poet, prozator și dramaturg
Un dragobete de Bărăgan

Poetul, prozatorul și dramaturgul Dumitru Istrate Rușețeanu, s-a născut la 24 iulie 1952, în comuna Rușețu, județul Buzău. După liceu și după stagiul militar, s-a dedicat în întregime literaturii, contând aceasta cel mai de preț fapt. Chiar și când a lucrat la „Scânteia Tineretului” și pe unul din șantiere, creația personală, cititul, însemnau totul.
S-a staabilit o vreme și prin câteva Mănăstiri, povestind cu patos multe amintiri din interiorul acestora, dar, prefer să le scrie el, pe unele chiar le-a scris. Adevărata școală literară a absolvit-o prin diferite Cenacluri literare, de la tinreețe până la anii în care a acumulat întreaga experiență. A debutat cu poezie în Ziarul „Viața Buzăului”.
Printre volumele publicate putem consemna : „Maria Egipteanca”, „Restituiri și referințe critice, eseistul și poetul buzoian Ștefan Dima”, teatrul „Dansând pe cioburri”, „Dimitrie”, versuri…
Este Directorul revistei „Renașterea Rușețeană”. Un iubitor al bostănăriilor Bărăganului, un statornic al locurilor mirifice ale acestei zone, numindu-l, fără să greșesc, un Dragobete de Bărăgan. Eu, l-am citit în „„Viața Buzăului”, cu multă vreme înainte de-a ne cunoaște personal. Chiar la întrunirea unde Rușețu serba 50 de ani de alipire la județul Buzău, am venit la Rușețu cu o astfel de mărturie. Un ziar „Viața Buzăului” din 1974.
Amintirile și mărturiile noastre au trecut de mult granișaa a 15 ani. Ne-am cunoscut la Cenaclul din strada Umbrrelor, unde vreme de 7 ani am frecventat împreună, în marea majoritate, plini de bucurii. Una din mărturiile cuprinse și-n volumul „Poemul celor șapte (o viață…un om…o antologie)”, intitulată „Dumitru Negoiță, un punct de reper în haosul realității”, m-a determinat să vin cu mulțumiri către tizul meu, urându-I tot ce-mi doresc și eu. Dar lucrurile nu s-au oprit doar aici, am călătorit împreună și cu alți colegi de breaslă, la București, la Făurei, prin Buzăul nostru, la Lansări de cărți, precum și la alte manifestări literare și culturale. Ultima întâlnire a fost în februarie 2020, la Manifestarea de la Rușețu, cu privire la Aniversarea revistei „Renașterea Rușețeană”.

duminică, 12 aprilie 2020


ȘTEFAN DIMA-ZĂRNEȘTI
Poetul care a absolvit
„Școala de îngeri”

Poetul Ștefan Dima-Zărnești, s-a născut în comuna Zărnești, județul Buzău. El, fiind nepotul reputatului profesor, filozof și scriitor Ștefan Dima, cel care și-a completat studiile la Viena.
Într-una din întâlnirile cu unchiul său care avea domiciliul în București, acesta i-a spus:
-         Să știi că din scris nu poți trăi. „Meseria-i brățară de aur”
Nepotul a înțeles dar nu a abandonat nici pasiunea poeziei, și – între 2 pauze de la servici, adună metaforele dându-le glas. Ori de câte ori l-am vizitat la atelierul de la Sala Sporturilor din Buzău, am observant că pe masa mașinii de cusut are un carnețel, un pix…
A debutat literar la vestitul „Cenaclu literar Al. Sahia” din Buzău și este autorul a 4 volume publicate„Școala de îngeri” 2005, „Cerul căzut pe gânduri” 2008, „Dansând cu fulgerul” 2009 și „Toiagul de lumini”.
Ne-am cunoscut cu prilejul lansării volumului „Tăcere galbenă”, a poetului Constantin Marafet, de la „Sala cu oglinzi” a Uniunii Scriitorilor” în anul 2005. Și de atunci, am frecventat împreună 7 ani, Cenaclul „Arcade & Armoni”, „Cenaclul din bar”, „Cenaclul de la marginea orașului”, din strada Umbrelor, gazda fiind poetul Nicolae Tudor. Cenaclul „Dorada”, condus de poetul Sorin Lalu. În anul 2008, în revista „Sens”, la pagina 17, poetul mi-a făcut o adevărată surpriză! Cu talent-i cunoscut și-o măiestrie debordantă, a cules câteva cuvinte din volumul „Mănăstirea din comuna pierdută”, le-a așezat cum știe el mai bine adresându-mi-le. Am fost în multe împrejurări laolaltă la lansări de cărți. Am fost însoțit și la București, la lansarea volumului „Pasiuni din amintiri”, moderat de scriitorii Florentin Popescu și Victor Gh. Stan. A participat și la Sfințirea Monumentului de la Ursoaia. A participat și la transformarea Casei părintești în Casă de Cultură, Ultima noastră întâlnire a fost în februarie 2020, în „Memoriam” Marin Ifrim..
Ca să enumăr doar vreo câteva, pentru care-i mulțumesc, bucurându-ne împreună de o sinceră prietenie.

sâmbătă, 11 aprilie 2020

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

FLORIN GRIGORIU
Un general al literaturii române
.
Scriitorul, jurnalistul, criticul literar Florin Grigoriu, s-a născut la 6 aprilie 1944, în Brașov. După absolvirea liceului „Costache Negruzzi” Iași, a continut studiile la Facultatea de Industrie Ușoară Iași, obținând licența în Tehnologia mecanică a tricotajelor și confecțiilor. După o perioadă lucrând ca inginer, șef atelier confecții, șef atelier tricotaje, la Lehliu Gară, județul Ialomița, devine profesor-inginer la Grupul Școlar „Al. Odobescu” Lehliu Gară.- Călărași.
A debutat literar, cu publicistică în anul 1962, în săptămânalul „Tribuna”, din Cluj-Napoca, iar cu poezie în anul 1965, în revista lunară „Familia” din Oradea.
Dacă vom urmări bibliografia acestui autor prolific, vom constata că are peste 57 volume scrise. Este cuprins în peste 110 antologii. Poeziile Domniei Sale, sunt traduse în franceză, germane, bulgară, engleză.
Pentru talentul, caracterul deosebit, pentru iubirea de oameni, pentru patriotismul și iubirea de România, scriitorul Florin Grigoriu, se poate numi, fără să  greșim – Un General al literaturii române.
Este membru al mai multor Societăți literare și a mai multor Fundații. Este prim vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. Este președintele Cenaclului literar-artistic-istoric „Ion Rotaru”, de la Clubul seniorilor din Parcul Plumbuita. Este fondattorul foii literare„ION”. Este membru al Societății românești de haiku…Este Consilier imagine la revista „Uscând o lacrimă”
Amintirile, mărturiile și gândurile bune îndreptate înspre acest general al literaturii române, le-aș începe, nu fără mulțumiri, recomandându-mă la autorul Dicționarelor sciitorului Constantin Toni Dârțu, intitulate „Personalități române și faptele lor”, din anul 2011. Voi continua cu mulțumirile privind prefața de la volumul „Despre adâncuri și prezent (dialoguri și lumina de la Cernica)”, De aici merg mai departe și am să vă spun despre modul Domniei Sale de-a-mi face cunoștință prin intermdiul unei lucrări cu scriitorul Ion Machidon. Mai departe am fost invitat la Cenaclul literar-artistic-istoric „Ion Rotaru”, căruia am reușit să-i dau curs de vreo câteva ori, plecând de acolo încărcat de bucurii. Ne-am întâlnit la câteva întruniri literare la „Palatul de Cristal” București, la Întrunirea de la Iernut, județul Mureș, la Biblioteca „Mihail Sadoveanu (Metropolitană) București, la lansarea unor Dicționare „Personalități române și faptele lor”, autor Constantin Toni Dârțu. Am fost invitat de Domnia Sa, la Muzeul de Istorie, în sala „Ștefan cel Mare”, la o întrunire a „Fundației „Căpitan Av. Alexandru Șerbănescu”, fundație condusă de Eleonora Arbănaș. Am fost invitat de Domnia Sa, la Palatul Parlamentului, la sala cu colecții (Mihai Eminescu). Iar mai recent, convingându-mă să-mi îndrept pașii înspre UZPR. Pentru toate acestea vă adresez mii de mulțumiri și ploi de bucurii!

vineri, 10 aprilie 2020

Amintiri cu scriitorii cunoscuți



GHEORGHE A NEAGU
Un jurnalist și scriitor
Cu renume Internațional

Scriitorul, jurnalistul, promotorul cultural și criticul literar, Gheorghe A. Neagu, s-a născut la 14 septembrie 1949, în satul Sofrocești, comuna Trifești, județul Neamț..
După cursurile gimnaziale de la școala din Sofrocești, urmează cursuri de muzică sub îndrumarea dirijorului corului Episcopiei Romanului, Dumitru Teofănescu. Este absolvent al Liceul nr.1, azi „Roman Vodă”.  Daupă liceu intră la Institutul Silvic de trei ani de la București. Este licențiat în marcheting. În anul 1980 ocupă prin examen postul de inspector cu organizarea muncii la Direcția Muncii al Județului Vrancea.
 Ajuns la Focșani a început să frecventeze cenaclul condus de Mavro Doineanu de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Focșani. Dar nu numai, participă și la Festivalul Dragosloveni dedicat memoriei lui Al. Vlahuță.
Deutează literar în anul 1972, cu romanul „Arme și lopeți”, continuând, devine un scriitor prolific, realizând volume editate și tipărite aproape an de an. În același timp se ocupă de jurnalistică, astfel în anul 1994 continuă „Jurnalul de Vrancea” sub directoratul lui Marius Tucă, după ce refuzase să ia locul lui Dan Diaconescu demisionat din companie..În 1997 ÎI apare cotidianul „Oglinda vrânceană” care se transformă în anul următor și se extinde în câteva județe sub titlul„ Oglinda Moldovei”. În 2000  apare „ Oglinda Literară” în locul revistei V care fusese confiscată de urmașii familiei Muscalu și Oltea.  Gheorghe Neagu se mai ocupă de Festivalul Duiliu Zamfirescu.
Este membru marcant al Uniunii Scriitorilor.
Amintirile încărcate de mărturii, privitor la scriitorul, jurnalistul și criticul literar Gheorghe A. Neagu, ne-au onorat și ne onorează întotdeauna când răsfoim revistele „Oglinda literară”, anul VII, nr. 78, iunie 2008, unde, pe coperta cu „Bibliopolis”, directorul revistei prezintă, printre alte volume, și monografia „Viperești comuna despicată”, ed. „Codecs” 2007. De asemeni, tot în „Oglinda literară”, anul VII, nr. 79, iulie 2008, tot pe „Bibliopolis”, a fost prezentat volumul „Drumurile din vise”, ed. „Rafet” 2005. La pagina 3651, de la revista „Oglinda literară”, nr. 80, august 2008, la „Parodii”, sunt prezentate volumele „Marea Grădină”, ed. „Editgraph”2006 și „Mănăstirea din comuna pierdută”, ed. „Omega” 2007.  La pagina 7017, de la revista „Oglinda literară”, anul X, nr. 115 iulie 2011.  


joi, 9 aprilie 2020

Amintiri cu scriitorii cunoscuți



PAUL IULIUS NEGOIȚĂ
Tânăr membru USR, plin de calități.

Scriitorul și editorul Paul Iulus Negoiță, s-a născut la 19 iunie 1975, în comuna Vintilă Vodă, județul Buzău. După absolvirea Liceului Teologic din Buzău în anul 1995, a urmat Facultatea de Teologie și, după licență a continuat cu doctoratul, devenind Doctor în Teologie. Pe lângă activitatea de preot, a fost rând pe rând, Director general-adjunct la Inspectoratul Învățământului. Director la Școala Sanitară, director la Palatul Copiilor, din Buzău.
Pe plan cultural, este autorul al mai multor volume, fie monografii, fie ghiduri școlare, fie în domeniul istoriei și a credinței ortodoxe. Este colaborator al mai multor publicații. Este și Directorul editurii „Omega”, o editură destul de cunoscută. De asemeni, este membru al Uniunii Scriitorilor.
Privitor la amintirile care fac obiectul acestui volum, îmi amintesc încărcat de stimă și considerație privitor la editarea volumului „Mănăstirea din comuna pierdută”, dar, și implicarea personală a scriitorului Paul Iulius Negoiță, la coperta acestui volum. Desigur, bucuria și mai mare a însemnat și postfața semnată de scriitor și directorul Editurii.
Toate acestea rămânând o dovadă vie, cu alte cuvinte minunate amintiri. Dar amintirile nu se opresc aici, în anul 2010, Directorul Editurii a desemnat-o pe Alexandra Dinu, să se ocupe de editarea și tipărirea volumului „Poemul celor șapte (o viață…un om…o antologie)”, volum, cum am mai spus, premiat.
Mulțumim și pe această cale, tânărului preot doctor, scriitor, editor, un om plin de calități.